Cine se află în spatele întârzierii PNRR? Scenariul sumbru al birocrației românești!

BNS, cu ai lor reprezentanţi, adică conducerea, aseară, au participat la o întâlnire care a fost, de altfel, convocată de Comisia Europeană, deci era super important, iar tema principală a fost, ca nimeni nu s-ar fi gândit, implementarea PNRR! Erau şi alţi oameni acolo, reprezentanţi de la confederaţii sindicale, dar şi organizaţii patronale din România, care, desigur, au vrut să-şi aducă aportul, iar discuţiile au fost aprinse, dar nu se ştie ce s-a decis cu adevărat.

Se pare că, conform unui comunicat pe care l-au emis cei de la BNS, da, aceştia au propus o serie de soluţii, cazul ăsta fiind unul dramatizat, pentru a debloca o situaţie care este critică, aşa cum afirmă ei, dar cu întârzieri semnificative în implementare, e ca şi cum am aştepta un răspuns satisfăcător, dar timpul trece şi nimeni nu ştie nimic.

Aşadar, sindicaliştii, care sunt super activi ieri, au făcut o solicitare pentru prelungirea PNRR, şi cumva ar dori să-l coreleze cu perioada de programare 2021 – 2027, inclusiv, cine ştie, poate prin ataşarea unei reguli N+2, deci e vorba de un termen-limită, o chestie complicată, căci vorbim despre extinderea perioadei de implementare, iar unele proiecte, din păcate, nu pot fi fazate, deci mai bine să se transfere cheltuieli dinspre PNRR către alte fonduri pentru a nu ne trezi cu riscuri majore de dezangajare.

Sindicaliştii, deloc mulţumiţi, continuă şi spun că le-ar plăcea să existe mai multă transparenţă, cam asta e ideea, dar în acelaşi timp şi predictibilitate în procesul ăsta de implementare pentru PNRR, şi mai vor măsuri aplicate cu privire la comitetul de monitorizare, ca şi cum s-ar simţi conectaţi, plus un sistem mai bun de audit, căci auditul, cum se ştie, e o mare provocare.

De asemenea, surse apropiate menţionează că BNS a adus la întâlnire o analiză detaliată, deci o chestie serioasă, care descrie stadiul implementării PNRR, subliniind problemele, fiind vorba de o mulţime de provocări critique, dar nu se precizează exact care, deci e un fel de misterioasă analiza asta.

Pe de altă parte, BNS vorbesc despre o viziune eronată asupra PNRR, având o abordare care, se pare că, încă de la stadiul de proiect a fost total greşită, erori mari, vorba aceea, legat de timing şi de reforme generatoare de cheltuieli suplimentare, vezi noua lege a pensiilor, deci o mică nebunie, nu ar fi fost simplu.

Exemplificarea erorilor e vastă, căci din start s-au făcut alocări de resurse discreţionare, concentrându-se pe judeţe unde interesul politic a fost maxim, aşadar pericolul de adâncire a decalajelor de dezvoltare este evident, deci ne îndepărtăm de Europa iar reformele, acelea care sunt promovate, sunt destul de departe de ceea ce ne-ar plăcea să fie.

În tovărăşie, procesele de elaborare a PNRR au fost descrise ca fiind un „strict secret” pentru partenerii sociali, pentru că, surpriză, nimeni nu a fost consultat, deci e de-a dreptul neaşteptat!

Pe lângă toate acestea, implementarea rămâne în întârziere, cât despre statele membre, cam toată lumea se zbate, iar cei din UE s-au decontat doar 47% din fonduri, care-i o situatie abia controlabilă, deci se confruntă cu probleme transversale. România nu e singura, dar birocraţia, da, e un obstacol major, e un fel de enigmă fix pentru noi.

Între timp, BNS îşi face griji legate de natura critică a PNRR, menţionând întârzieri în implementare, căci ghidurile sunt stufoase, cumva, şi implică birocraţie, dar, la rândul lor, ei nu vor să fie acuzat că nu au zis nimic.

Se vorba despre întârzieri care sunt supraalimentate, deci nu doar pentru ghidurile de solicitare, ci şi pentru evaluări, căci un call, acela dedicat IMM-urilor a rămas fără semnătura necesară, deşi bietul a durat 7 luni! Şi iată, întârzieri alarmante în lansările de proiecte sunt o convenţie care nu ne ajută deloc, în esenţă suntem la cererea 3 suspendată.

Peste toate acestea, BNS subliniază că fragmentarea finanţării are efecte negative pe termen lung, nu se poate nega, e ca o operaţie pe cord deschis, deci PNRR devine o piaţă pentru consultanţi, iar beneficiarii, acei sărmani, nu văd lumina de la capătul tunelului, iar apoi sunt blocaţi în reguli complicate care îngreunează absorbţia fondurilor.

Si da, BNS mai observă întârzieri mari în plăţi, iar transparenţa? Ha! Oare unde-i? Afectează încrederea aia de care avem nevoie, ca şi cum banii ar trebui să vină ca prin minune.

Revenind la lipsurile majore, BNS remarcă faptul că ghidurile nu au clauze sociale minime, în ciuda investiţiilor publice care teoretic nu ar trebui să susţină inegalităţi, dar românia, se zice, nu se descurcă bine deloc, căci afectează toate obiectivele asumate pentru PNRR.

Reformele, conform BNS, sunt o mare decepţie în comparaţie cu valorile europene, deci reforma pensiilor sau cea pentru salariul minim sunt semnalate ca fiind neconforme cu viziunea europeană, în esenţă, lăsând un gust amar.

„Există o lipsă de comunicare”, spun ei, şi nu e de mirare, căci nu vedem raportări de genul la care ne-am aştepta, deci totul pare un joc de sortare, unde jaloanele nu se respectă, iar reuniunile de comitet nu s-au mai ţinut de mai bine de un an. Şi Banca de Investiţii? Acel vis neîmplinit, căci nu a devenit operativ până acum?

În concluzie, aceşti reprezentanţi sindicali subliniază nevoia de a gestiona corect implementarea PNRR, dar fără consultări, cum să poţi respecta jaloanele? Măsuri nejustificate sunt o limitare care contravin, iar soluţiile nu sunt luate în serios.

Sindicaliştii subliniază că vor monitoriza situaţia, având ca obiectiv principal să protejeze lucrătorii, dar cum? Prin dialog social autentic, care-i breşa în sistemul actual, dar se speră la o îmbunătăţire, fiind vorba de conştientizarea generală a enormităţii problemei.

Reprezentanţii BNS
PNRR
transparenţă
întârzieri
birocraţie
finanţare
reforme
comunicare
dialog social