Privitul „foarte des” la televizor la vârsta mijlocie, asociat cu modificări cerebrale ce pot indica un risc crescut de demență
Un studiu asupra adulților de vârstă mijlocie a demonstrat că persoanele care au declarat că se uitau „foarte des” la televizor au prezentat ulterior modificări structurale importante în creier, în zone legate de memorie și alte funcții cognitive esențiale. Aceste modificări includ volume mai mici în regiunile cerebrale relevante și o creștere a leziunilor substanței albe, modificări adesea asociate cu procesul de îmbătrânire cerebrală, riscul de accident vascular cerebral, declinul cognitiv și demența.
Detalii asupra metodologiei și datelor analizate
Studiul a inclus aproximativ 1.700 de adulți cu vârsta medie de 53 de ani, participanți în perioada 1987-1989 la studiul american Atherosclerosis Risk in Communities (ARIC), ce monitorizează sănătatea cardiovasculară și cerebrală pe termen lung. Participanții au raportat frecvența cu care se uitau la televizor, exprimată pe o scară ce varia de la „niciodată/rar” la „foarte des”. Totodată, ei au furnizat informații privind timpul petrecut pe scaun în timpul serviciului.
Rezultatele investigațiilor RMN cerebrale după două decenii
La peste 20 de ani după includerea în studiu, participanții au efectuat investigații prin imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) la nivel cerebral. Comparativ cu persoanele care se uitau la televizor „niciodată” sau „rar”, cei care declarau o vizionare „foarte des” prezentau modificări structurale extinse.
Se constata, în special, volume reduse în zone ale creierului implicate în stadiile timpurii ale bolii Alzheimer. De asemenea, aceste persoane aveau un volum crescut al hiperintensităților substanței albe, considerate markeri ai bolii vaselor mici cerebrale, ce sunt legați de declinul cognitiv și demență.
În plus, privitorii frecvenți de televiziune prezintă lobii frontali și occipitali mai mici – regiuni cheia pentru funcțiile executive (planificare, luarea deciziilor) și procesarea informațiilor vizuale.
Activitatea fizică și alți factori evaluați
Cercetătorii au ajustat analizele pentru a exclude influența nivelului activității fizice, diabetului, indicelui de masă corporală, fumatului și consumului de alcool. Modificările cerebrale asociate cu frecvența vizionării televiziunii au rămas evidente și după aceste corecții.
Un aspect surprinzător al studiului a fost constatarea că timpul petrecut în poziție șezândă, în general, nu pare a fi factorul principal care determină modificările observate. Astfel, alte tipuri de comportamente sedentare nu au fost legate de aceleași modificări cerebrale ca privitul la televizor, indicând că natura activității sedentare este relevantă.
Diferențe între sexe privind impactul comportamentului asupra creierului
Analiza imaginilor RMN în funcție de sex a relevat că majoritatea modificărilor cerebrale asociate cu frecvența vizionării televiziunii și timpul petrecut în poziție șezândă la serviciu au fost identificate în cazul bărbaților.
Acest rezultat ridică ipoteza că bărbații ar putea fi mai vulnerabili la efectele negative ale acestor comportamente asupra creierului, însă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica motivele și mecanismele care stau la baza acestei vulnerabilități.
Impactul specific al privitului la televizor comparativ cu alte activități sedentare
Nu toate activitățile sedentare par să aibă același impact asupra structurii cerebrale, potrivit studiului publicat pe ScienceDaily. Acest fapt sugerează că tipul specific de activitate desfășurată în poziție șezândă poate avea o influență diferită asupra sănătății creierului. Conceptul că statul jos în sine este principalul factor responsabil pentru declinul cognitiv este astfel pus sub semnul întrebării de aceste rezultate.
Astfel, frecvența și natura activității există în relație directă cu modificările patologice, iar în cazul vizionării frecvente a televizorului, efectele pot fi mai pronunțate și direct legate de declinul cognitiv prematur.
Implicații pentru sănătatea publică și cercetări viitoare
Studiul indică faptul că reducerea timpului petrecut în fața televizorului în perioada de vârstă mijlocie ar putea constitui o măsură importantă în prevenirea modificărilor cerebrale asociate cu declinul cognitiv și boala Alzheimer. Totodată, diferențele observate între sexe deschid noi direcții pentru cercetări asupra vulnerabilității specifice și potențialelor strategii țintite.
Rezultatele atrag atenția asupra necesității de a evalua mai atent natura activităților sedentare și implicațiile lor neurologice, ceea ce ar putea influența elaborarea recomandărilor de sănătate publică și politicilor legate de stilul de viață.
