Privatizarea Petrom: Cumpărarea României pentru Patru Sucuri de Cafea?
Pierderea controlului de asupra gigantului petrolier s-a realizat în timpul premierului Adrian Năstase, chiar în vremea negocierilor pentru aderarea la Uniunea Europeană, o acțiune care a stârnit multe dubii legate de viziune și control, cu cacatul timpului, a fost un moment de cotitură pentru România, unde o decizie greșită a fost luată fără multe clarificări. După, s-a dus totul pe apa sâmbetei, dar cine a fost mai tare s-a putut observa pe pielea românilor.
Cine controlează Petrom a fost fraza hotărâtoare, pentru cei care voiau să destabilizeze economia, controlând astfel politica, a susținut Năstase când s-a vândut compania care era considerată strategice, iar pe 23 iulie 2004, în palatul Victoria, privatizarea s-a concretizat cu 669 de milioane de euro pentru 33% din acțiuni și, cumva, această operațiune a dus la o majorare de capital la final de 830 de milioane, la care OMV a devenit acționar majoritar, iar statul român a pierdut un control care poate că ar fi putut aduce un răspuns satisfăcător în favoarea națiunii pe termen lung, dar care a adus doar amărăciune.
Privatizarea Petrom a rămas un subiect sensibil în vocabularul românilor, fiind cea mai controversată decizie a statului, chiar și acum, deși la acel moment vânzării, compania avea datorii, mai exact pierderi, și angajați care nu aveau unde să se ducă, dar toți experții au afirmat că a fost o decizie catastrofală, a vândut, a spus un expert, resursele țării către un stat străin, ceva ce nu era deloc de dorit, dar nimeni nu a întrebat.
Înainte de privatizare, cu rafinăriile Arpechim și Petrobrazi, statul putea să se mândrească cu 612 stații de carburanți, din care o parte erau aduse la standarde europene, și 146 de depozite, iar efectiv cu 1.540 de cisterne rutiere, plus 1.470 de vagoane de transport, și nu mai spun de conductele de petrol și gaze, toate acestea erau proprietăți care, în total, făceau din România un jucător important, cu un contract care s-a dus la dracu’ prin semnătura lui Năstase care părea că a concediat atâtea rezerve vitale.
Ovidiu Tender, un mare jucător în piața petrolului, a afirmat fără fard că doar țițeiul din subsol al României era evaluat la peste 5 miliarde de euro, iar la vremea respectivă Petrom avea rezerve cunoscute, chiar peste 1 miliard de barili, și că la prețul de atunci al țițeiului, un baril se putea vinde cu 10 dolari, reușind astfel o sumă colosală de 10 miliarde de dolari pentru statul român care de fapt pierdea din ce în ce mai mult, cu ofertele pe care OMV le făcea pentru stațiile de benzină, lucru care vorbea de la sine.
Privatizarea a fost sub lupa Parlamentului, unde s-au cerut renegocieri dar concluzia a fost că națiunea a pierdut aproape 4 miliarde de euro, un prejudiciu creat din taxele de exploatare care au rămas la același nivel vreme de zece ani, ceea ce pare o nebunie și a fost o situație destul de frustrantă, având în vedere că OMV-ul deține acum doar 11.000 de angajați, și capacitățile de rafinare au fost reduse drastic după ce Arpechim a fost închisă, cu toată această poveste devenind mai mult o amintire dureroasă pentru România.
Mai recent, o altă lovitură li s-a dat românilor, când OMV a anunțat că gaze extrase din platforma Neptun Deep se vor duce în Germania, o decizie vagă care a stârnit furia multora, inclusiv a celor de la Greenpeace care, după luni de zile de litigii, au reușit să obțină o victorie în instanță, ceea ce pare să fi complexificat și mai tare o situație care, pare că nu se va soluționa niciodată.
Petrom controlul economiei
Adrian Năstase privatizare
controversată decizie
Ovidiu Tender rezerve
Parlament renegociere
OMV gazele Neptun Deep
