Prinz William, Plângând în Fața Tragismului: Un Dialog Cutremurător cu o Mamă Îndoliată!
Recent, la Palatul Kensington s-a întâmplat ceva ce a făcut inima să tremure, cu lacrimi amestecate cu durere și neînțelegere, mai ales că William, în calitatea lui de Prinț de Wales, a încercat cu greu să-și păstreze calmul în timpul unei conversații extrem de emoționante, mai ales că discuția a fost despre Rhian Mannings, o mamă care singură a crescut copiii ei după o pierdere devastatoare, adică sinuciderea soțului ei, și de parcă asta ar fi ajuns la o latură despre sănătatea mintală care în zilele noastre e cam trecută cu vederea, mai ales în lumea contemporană unde totul se învârte în jurul superficialului.
Într-un videoclip, care, oh, cum ar fi putut să nu fie emoționant!, am văzut un William impresionat de povestea devastatoare a acestei mame căreia i s-a cerut să își răspundă la întrebării care și-a bătut un drum adânc prin sufletul ei, având întrebări nerăspunse despre aceste momente de neînțeles, iar el, cu ochii plini de empatie, a întrebat-o cu vocea plină de tremur: „Dacă ai mai fi putut să îi spui ceva, ce i-ai fi spus?” – un început de gândire care, stați, e deja adânc, nu-i așa?
Rhian, evident tulburată, da, și cu tot sufletul acolo, a dat un răspuns care vorbește despre durerea zilnică, un adevăr amar, unde a spus, „Un singur lucru i-aș mai fi zis, dacă ar mai fi fost timp iar acesta ar fi fost: De ce nu ai vorbit cu mine?”, și cuvintele acestea, pline de întrebări și regrete, zici că fiecare cuvânt se scurge dintr-o rană pe care nimeni nu vrea să o simtă, dar care e acolo, în fiecare dimineață, așa cum se întreabă „De ce nu ai venit la mine?” și să fi fost totul OK, dar cum? E tare greu de înțeles, așa e, fraților.
Dar, nu-i așa că asta e esențial? Să ne dăm seama că, deși vorbim despre sănătatea mintală, mulți dintre noi încă nu o facem, iar Palatul Kensington cu acest videoclip ce arată lupta reală a unei mame și a unei familii, mai ales în contextul Zilei Mondiale a Sănătății Mintale, e ca un semnal, să ridicăm privirile la acești oameni care se luptă cu umbrele și să ne întrebăm, oare noi ce putem schimba?
