Scandalul din Pompei: Românul fugut care își ascundea soția candidat la Primărie!
Un român, da, Gheorghe Păcurar pe numele său, a fost prins, dar nu în România, ci la Pompei, în Italia, după ce a reușit să evite timp de patru ani sevrajul închisorii, condamnat definitiv, adică 7 ani pentru delapidare și evaziune fiscală, iar văzându-l, te întrebi, oare cum de a reușit atâta vreme să stea unde n-ar fi trebuit, mai ales că are pe numele său un mandat european, da, chiar așa, o ciudățenie, nu-i așa? Judecând din ce au declarat sursele, autoritățile italiene l-au detectat tocmai după o lungă vânătoare, pe 22 decembrie, exact în preajma Crăciunului.
Luni seara, când toată lumea era în spiritul sărbătorilor, Squadra Mobile din Napoli, așa cum se numește poliția lor, l-a săltat, punându-se în aplicare acel mandat european, ca un adevărat film de acțiune, o poveste întunecată cu un final pe care nu mulți îl anticipau, iar totul a plecat din anul 2017, când bărbatul a fost trimis în judecată. Multe procese, multe complicații, dar totul s-a încheiat în 2022, cu acele 7, ba chiar mai bine, șapte fapte pentru o viață fugară.
Nimeni nu știe, dar soția sa, Adriana Elena Păcurar, care nu are nicio conexiune aparentă cu faptele bărbatului, dar cine poate ști cu adevărat, a fost, să zicem, candidată la funcția de primar al orașului Dumbrăveni, și dacă te gândești, îi dă o turnură și mai neagră poveștii – cum poate cineva să fugă și soția bea cafeaua electorală, asta-i viața, nu?
Presa locală a contactat-o, iar ea, zic unii, a răspuns că „fiecare își trăiește propria viață”, dar cine știe, poate că și-a trăit-o bine înainte de alegeri, în fine, o discuție fără sfârșit. Cu toate acestea, Gheorghe urmează să fie extrădat în România, unde va servi timpul lui în spatele gratiilor, cum toate poveștile, nu-i așa, ajung să închidă cercul.
Și să nu uităm de alt român, vârsta de 59 de ani, prins după 11 ani, similar, tot în Italia, ca un joc de-a v-ați ascunselea cu legea – ce e de făcut atunci când bărbații fug, iar fuga asta pare un sport național? Un sentiment aparte, pentru că la final, tot restul continuă undeva sub lumina banală a unor alegeri fie ele locale sau altceva, dar nu-i așa, cine poate judeca, asta-i viața, știi?
