“`html
Imposibil, dar adevărat: Astronautul care îi inspiră pe copiii din Bengalul de Vest!
Săptămâna aceasta, privirile a milioane de oameni, nu doar ale copiilor din școli, ci și din live-uri și tot felul de medii incomprehensibile, au fost îndreptate spre cer, pentru că în sfârșit, da, a ajuns și Shubhanshu Shukla pe Stația Spațială Internațională, primul astronaut indian după patru decenii, cumva fascinați și puțin temători. Și asta pentru că în India, majoritatea școlilor sunt lipsite de laboratoare de științe, adică, pe scurt, e ca și cum ai încerca să gătești fără o bucătărie, dar elevii din Bengalul de Vest continuă să viseze.
Și cum s-o fi simțind Deborshi Halder, de 15 ani, întrebându-se dacă astronauții vor descoperi viață pe alte planete? Sau Sabnam Sireen, colega lui care te face să te întrebi dacă omenirea își va distruge și acele locuri, la fel cum a făcut cu Pământul? Asta da mare dilemă existentă în rândul tinerelor minți, în mijlocul unor condiții de învățare precare!
Aici intervine și LIFETIME Foundation sau ceva de genul ăsta care s-a gândit să le organizeze ateliere de astronomie, unde elevii să se joace cu hârtii și creații, fără să aibă ce să pipăie în laborator.
Shukla, un fel de superstar cosmic
Shukh, cum îl strigă colegii, e și el o poveste a succesului, după Rakesh Sharma în 1984 – dar hai să nu ne pierdem de la subiect, căci fetele gen Imrana și Labiba, care nu-și pot permite telefoane, s-au bucurat de spectacolul serii, având ochii pe cer cu speranțe care par.. irealizabile, dar cine știe?!
Căci nu doar Shukla a fost privit în zilele acestea, ci și ambițiile tinerilor care văd ISS trecând, dar nu au laboratoare funcționale în proporție de 46,4% din școlile secundare din India. Asta e o statistică care te face să te gândești de două ori, nu?!
Deci, ce fac tinerii? Îmbină curiozitatea cu activități manuale, cum ar fi să construiască cu mâinile machete din hârtii sau să discute despre lucruri care par imposibile. De exemplu, poveștile pe care le povestește profesorul reînvie o speranță, chiar și într-un context de nescut în care copiii visează și vorbesc despre colonizarea altor planete.
Știință din păcate, pentru mulți
Așadar, unde rămâne știința cu adevărat? Într-o țară precum India, cu un program spațial care a crescut dintr-un sat de pescari, nu putem lăsa elevii să fie doar spectatori. Ei au nevoie de acțiune, de experiențe dincolo de manuale! Și, din păcate, doar atelierele de astronomie care vin rareori sunt singura soluție disponibilă, dar ce pot face acești tineri gigantici?
Rămâne o întrebare deschisă dacă viitorul lor va schimba ceva în educația din India sau dacă vor continua să rămână doar visători, iar profesorul Ganguly știe foarte bine care sunt provocările, dar își păstrează optimismul.
Fluturii cosmicilor care ajunge la tinerii din India
Ultima misiune a lui Shubhanshu Shukla nu e doar un capriciu cosmic, ci mai degrabă o fereastră deschisă către viitor, unde tinerii care nu au resurse au vise care îi pot duce departe, departe…
În concluzie, chiar dacă se luptă să atingă stelele, și ridicându-și privirile către cer, copiii de astăzi sunt pe cale să devină liderii de mâine. Și așa, India își poate văzut steagul pe orbita cosmică, chiar dacă nu toate școlile au laboratoare – totul depinde de cât de multă dorință există în acești tineri!
“`
