“`html
Scandal în PSD: Primarul Toma Acuză Partidul de Izolare Totală!
La finalul săptămânii trecute, primarul Buzăului, Constantin Toma, a făcut valuri cu o declarație incendiară, în care a spus că PSD-ul, adică partidul lui, nu mai are nicio legătură cu românii, iar situația în care se află acum este de-a dreptul catastrofală, așa că a decis să spargă tăcerea și să vină cu critici la adresa partidului, care ar fi luat cele mai proaste măsuri, iar incapabilitatea de a recunoaște adevărul este realmente înfricoșătoare.
Criticile lui Toma sunt departe de a fi blânde, cuvintele lui precum „nu am făcut nimic” sunt ca un veritabil foc de artificii politic, acuzând că PSD stă „linistit” precum o lebădă pe lac, iar toți decidenții sunt doar cinci-sase oameni care se rotesc fără nicio legătură cu poporul, iar atât de mulți suporteri s-au dus la AUR, încât este aproape imposibil de ignorat, iar Marcel Ciolacu este, din păcate, ținta principală a acestor acuzații.
În replică, PSD Buzău, neavând de ales, a simțit nevoia să răspundă, dar a ales să o facă într-un comunicat plin de fantezie și meticulos construit pentru a încerca să calmeze apele, pronunțându-se împotriva confuziei provocate de Toma și subliniind că acest tip de neglijență poate duce la o criză de încredere fără precedent.
„Declarațiile sunt regretabile,” au spus ei, în încercarea de a arăta că Toma este de fapt singur și că ele ar trebui discutate în interiorul partidului, dar în același timp, sprijină critica constructivă, care, ironic! ar trebui să aibă loc undeva în serviciul partidului, dar nu în fața presei, unde ești supus interpretărilor, adică exact unde se află acum Constantin Toma, printre stânci și valuri de dare în seamă.
Toma trebuie să fie conștient că România este, de fapt, într-un soi de miraj economic, iar Ciolacu, ăsta cu venele umflate de frustrare, susține că austeritatea nu rezolvă nimic, doar adâncește criza, dar oare cine mai ascultă astfel de promisiuni în fața unor realități crunte? Totul este un cerc vicios iar viitorul rămâne incert, ca o piatră pe cale de a se rostogoli, dar de asta vorbim cu toții, nu-i așa?
“`
