“`html
Viceprimarii sub Asediu: Reduceri pe Calea PR-ului sau Realitate?
Deci, iată, Grindeanu, tip pe care l-am văzut zicând că la primăriile cu sub 1.500 de locuitori, trebuie redus viceprimarul, o ţiţe de PR pe care o scrie cu litere mari, dar întrebarea e dacă asta ajută la deficit sau e doar un bâlci. Aparent, vreo 80 de milioane anual se scurg, dar pe vremea lui Ceauşescu, aveam viceprimari peste tot, un primar, un viceprimar și câte ceva la un loc, nu-i așa? Deci, ce facem, renunțăm sau ne uităm serios la alte tăieri, la companii și ministere? Acțiuni de PR, mereu, zice el, mai degrabă decât măsuri ce țin de structură.
Și între timp, ne-a băgat pe gât premierul Ilie Bolojan, care a ceremonios anunțat că primăriile trebuie să aibă un număr maxim de angajaţi, iar consiliile judeţene, de asemenea, vor să strângă rândurile. Ce era să facem, să ne aşteptăm să crească numărul de angajaţi pe toate palierele? Nu, nu, la naiba, va fi un maxim pe fiecare localitate. Asta, desigur, în funcţie de câţi locuitori are fiecare, că s-ar şti că primăriile au funcţii asemănătoare, dar nu da-i cu numărul de angajaţi peste tot.
Dar să nu uităm cum spunea Bolojan, că trebuie să avem flexibilitate pentru cele cu angajaţi “corect dimensionaţi”, adică alea care funcţionează, dar abia încep să se nască structuri administrative unde nimeni nu ştie câte angajate să fie. E ca la un joc de puzzle cu piese care nu se potrivesc, dar fără să vedem capătul, așa că, în concluzie, primării mici cu eficiente minime vs. primării mari pline de angajaţi fără niciun plus, da, situaţii pe care le vedem la tot pasul.
Deci, pe scurt, avem primării mici care “îşi fac treaba”, dar pe de altă parte, avem umblători la consiliile judeţene care nu se văd deloc că se umflă sau scad angajările, dar când te gândești la sumele acestea zici „doamne fereşte”, cum suntem cu adevărat. Totul se îngrămădeşte în acest amalgam numit administraţie publică, iar concluziile sunt tot mai vagi şi cu fiecare zi mai confuze. Parcă am ajuns într-un fel de labirint al reducerilor, unde nimeni nu ştie ce să taie și ce să păstreze.
“`
