Primăria Sectorului 2 și Avântul Mistic al Cofinanțării: Ce Ascunde “Arena Multifuncțională Dinamo”?
Într-o mișcare care pare să aibă rădăcini adânci în jocurile de putere locale și pe fundalul unui amalgam de documente oficiale, Primăria Sectorului 2, condusă de Rareș Hopincă, a decis să “colaboreze” cu Clubul Sportiv Dinamo într-un parteneriat ce promite, promit, fără îndoială, să transforme fața sportului din București, nu că ar fi foarte clar cum, dar totuși, se scot aceste sute de milioane de euro pe masă, da, ascultând sunetul mingii care lovește tradiția și sprijină modernitatea antrenată prin Ordonanța de Urgență de pe 1 octombrie.
Cine a semnat, cine stă la masă și cine plătește? Ah, totul devine confuz: Primăria Sectorului 2 își ia avânt, dar ce rol are Ministerul Afacerilor Interne în acest maraton? După cum ne spun sursele – că avem și surse, nu e așa? – s-ar putea ca Primăria să fie obligată, sau mai bine spus, “invitată” să își întrețină porția de 25% din această monumentală construcție de 172.000.000 euro, exagerare sau o realitate ce devine palpabilă?
Ce e mai interesant? E că pe lângă toate acestea, avem declarații cu cutiuțe de surprize, iar ciudățenia situației se conturează: „Stadionul se autorizează la Primăria Sectorului 2, investiția nu este realizată de Primăria Capitalei”. Întrebarea pe buzele tuturor trece nu doar de ceea ce scrie pe hârtie, dar și de cine își va da acceptul pentru a face ca toate aceste vorbe să devină faptă. De cine va depinde oare cota fixată de Guvern?
Asta-i frumusetea, ne spun specialiștii, proiectul ăsta a început cu un acord de asociere pe care nimeni nu-l mai citeste, pentru că e prea voluminos, să ne întoarcem la ideea de “colaborare” care a fost parafat aparent fără prea mult zgomot. Ah, dar oare când vor iesi mașinile de lucru să demoleze vechea arenă sau vor continua să viseze la orașul sporturilor neînfricate?
Iar mai departe, magnitudinea acestor planuri ascunde o desfășurare de forțe care implică Federații, Ministere, și desigur, actele care vin și pleacă din birouri, înțesate de legi și reglementări, dar în final, toată povestea se transformă în siguranța unui meci, unde cineva, cineva de sus, ar trebui să fie mulțumit sau dezamăgit, după cum se aștern pistele de alergat sau nu.
La fel de incertă, dar plină de perspective este și partea în care vor fi alocați banii, și nimeni nu-i va liniști pe supporterii care cer claritate, dar nimeni nu explică cum anume se va concretiza asta plus alte dorințe de a moderniza Parcul Sportiv Dinamo, care trebuie să devină o bijuterie nu doar pentru sportivi, ci și pentru comunitate, nu că aș vrea să integrez toate ideile într-un singur loc, dar totuși, ce mai rămâne de făcut?
În concluzie, ne vom bucura poate de finalizare, vom reacționa la promisiuni sau vom veghea, dar cert este că pe fundalul acestui iad al birocrației, “Arena Multifuncțională Dinamo” se va construi așa, din vorbe și acte… cine știe ce va mai rămâne la sfârșit?
