“`html
Secretul Prieteniei dintre Nicușor Dan și Andrei Moroianu, Revelat în Detalii Alese!
Așadar, în mintea mea zbuciumată, se conturează un tablou cu nuanțe de aur și argint, stând la baza reușitelor celor doi: Nicușor Dan și Andrei Moroianu, foști colegi de breaslă la olimpiadele internaționale de matematică, unde am zis că s-au cunoscut, dar și prieteni de când cu decada trecută, de prin ’80, căci anul 1987 a marcat începutul magiei, cu premii strălucitoare pe masă.
În timp ce Andrei a obținut medalia de aur ascendentă, nu n-a stat degeaba fiindcă în 1988, tot pe aceeași scenă a olimpiadei, a strălucit din nou cu medalie argintie, ca un artist pe scena unui teatru, totuși a revenit cu aurul în 1989, ducându-și prietenul alături de el spre succes.
În prezent, Andrei ne dezvăluie că e pe frunțile cercetării științifice prin Franța, având responsabilități mari, director la Centre National de la Recherche Scientifique, dar prietenia nu s-a topit cu ani trecutori, ci a rămas ca un vin bun, întărit de amintiri, mai ales ale zilelor la ștrand la Craiova, când au rămas în fundul gol, fără haine, un episod savuros și ușor penibil, povestit cu zâmbetul pe buze.
Nici nu a trecut bine vremea și, firește, un polițist skeptik a intervenit, amenda fiind gura de oxigen care le-a făcut situația și mai complicată, dar cumva Nicușor a transformat rușinea într-o idee financiară strălucită, propunându-i lui Andrei să adune sticlele goale de la colegi. Ingeniozitate pură, nu-i așa?
Ulterior, perioada lor pariziană este marcată ca un cocteil de muncă și distracție, fiindcă Nicușor era sufletul petrecerilor, iar studenții care își amintesc de el sunt mulți, chiar și celor care-i mai aduc ofrandele de amintiri la mesele lungi din Cartierul Latin.
Așa că, curbând timpul cu amintiri frumoase și strălucitoare, aceștia au colaborat la crearea unei instituții academice, dar viețile lor s-au diversificat, iar Nicușor a ales un drum delicios de politică, exact când Andrei se întreba ce mai face.
Andrei a insistat că, întrucât este vorba despre Nicușor, nu l-ar surprinde să-l vadă șef peste țara asta tumultoasă, având totodată o dalta de realizări ca un fior al încrederii în puterea unui lider fără stridențe, ci cu un suflet și o calitate rară.
De curând, Andrei ne-a relatat o amintire emoționantă, când Nicușor, în calitate de „tată grijuliu”, căuta specialiști în Paris pentru fetița lui, dorind să aibă aceleași standarde ca el la olimpiadă, dar în viața de zi cu zi, arătându-se aparent prea uman, un sacrificiu profund s-a ivit acolo.
Întrebările rămân, totuși, cât de mult va reuși Nicușor să fermecă ecuațiile dificile ale politicii românești, dar, cu toată sinceritatea, Andrei vede și el o rază de soare în viitor, chiar dacă nu toate veștile sunt bune, dar speranța, stă dreaptă lângă ei.
“`
