Viitorul Energetic al României: Un Peisaj Complex și Fără Certitudini
Scenariile privind consumul de energie electrică în Sistemul Energetic Național au fost anunțate cu un optimism moderat, dar oare ce înseamnă această optimism? Raportul ANRE, finalizat și transmis Parlamentului în luna iulie, a fost dat publicității, marți seara, dar cu detaliile ambiguue și contradicțiile îl fac pe cititor să se întrebe dacă e mai mult decât o joacă de-a viitorul. Să fie oare vorba de o evoluție reală sau doar o iluzie?
Se pare că, în scenariul de referință, scenariile se bazează pe o proiecție a PIB-ului ce ar urma să crească cu o dinamică medie anuală de 3,4% între 2023 și 2028, apoi o scădere la 2,4% în perioada 2028-2033 – dar ce se va întâmpla dacă economia va lua o turnură neașteptată? Aceste prognoze se corelează cu o cerere de energie electrică ce ar urma să crească cu aproximativ 2% pe întreg intervalul, sunt acestea promisiuni sau doar o fantezie?
O privire de ansamblu asupra consumului intern net de energie electrică în perioada 2017-2033 – dacă vrem să credem datele prezentate de ANRE.
ANRE a utilizat o bază de date pentru 36 de ani climatici ca să contureze evoluția consumului de energie electrică, dar amintind că analiza nu include variabilele climatice, cum ar fi influența zilelor mai calde sau mai reci. Și cine știe cum va afecta asta cererea globală de energie atunci când se va face tranziția? De la vehicule electrice la pompe de căldură, există mai multe incertitudini, iar ANRE a recurs chiar la PECD pentru a genera prognoze bazate pe date meteorologice!
De fapt, ANRE sugerează că, până în 2024, România are un consum net cu o limită minimă de 51,1 TWh și una maximă de 52,8 TWh – dar cine poate garanta că aceste estimări nu sunt doar niște cifre frumos împachetate? Iar în 2028, acestea ar putea crește la 56,5 TWh minim și 58,4 TWh maxim… și astfel ne întrebăm unde ne-a aflat piața?
Consum minim și maxim pentru România – nimeni nu știe clar ce înseamnă asta.
Raportul ANRE conturează că, în domeniul energiei din surse regenerabile, se estimează o capacitate de 4.000 MW de centrale fotovoltaice până în 2033, adică un (auto)consum anual de peste 5 TWh. Incredibil, dar real, asta depinde de câtă credibilitate ai în aceste previziuni, având în vedere tiparul politic al României!
Această evoluție pare să fie însoțită de un nou set de legi care să reglementeze procesul de decarbonizare, dar, pe de altă parte, aceleași surprize pe care le prezintă centralele pe cărbune, despre care ANRE a menționat că 72% dintre grupurile cu putere mai mare de 20 MW au o vechime mai mare de 30 de ani; iar 2,8 GW vor fi retrase între 2024-2033 – dar, oare se va face asta în mod eficient?
Se conturează o nouă orânduire pentru sectorul energetic, și în timp ce Guvernul își asumă decizii, cum ar fi retragerile centralelor pe bază de cărbune, așa cum este stipulat în PNRR, rămâne întrebarea: cât de repede și cât de adevărat se va materializa această promisiune?
Pe de altă parte, ANRE vorbește despre energia nucleară ca solvabilă în această tranziție dar știm, sau nu știm noi, că tranziția energetică se desfășoară în aval și necesită investiții uriașe în perioada 2024-2033, și este mai greu decât ai spune „se va închide o centrală”.
Pe scurt, viitorul energetic al României pare să fie cu un amestec de speranță și incertitudine, iar pentru fiecare dată pe care ANRE ne-o oferă, suntem nevoiți să ne întrebăm: e doar teorie sau chiar se întâmplă ceva?”
