Prețurile energiei electrice în România: Dublu față de vestul Europei, după oprirea reactorului de la Cernavodă!

Piața energiei electrice din România este în continuare marcată de prețuri exorbitante, de două ori mai mari decât în vestul Europei, deși nu mai sunt temperaturi caniculare. Oprirea reactorului nuclear de la Cernavodă a amplificat o situație deja tensionată, aducând aminte de luna iulie, când prețurile au explodat în urma unei similar deconectări.

Miercuri, 28 august, energia electrică destinată livrării a fost tranzacționată pe Piața Zilei Următoare (PZU) la un preț mediu de 190 euro/MWh, o cifră substanțială în comparație cu prețurile din țările vestice: Franța (89 euro/MWh), Germania (96 euro/MWh) și Spania (108 euro/MWh). Prețurile ridicate din România sunt în concordanță cu cele din Bulgaria (190 euro/MWh) și Ungaria (183 euro/MWh), țări conectate la piața românească.

În urmă cu doar două zile, energia din România era vândută cu un preț mediu de 163 euro/MWh, un nivel considerabil mai ridicat decât în vestul Europei, unde prețurile se situau constant în jurul a 90 euro/MWh. La acea vreme, canicula era considerată principalul factor care contribuia la creșterea prețurilor. Cu toate acestea, chiar și după ce perioada caniculară a trecut, prețurile au continuat să urce, iar deconectarea Unității 1 de la Cernavodă s-a dovedit a fi factorul declanșator.

Oprirea reactorului nuclear de la Cernavodă: Un factor crucial în creșterea prețurilor

Unitatea 1 a CNE Cernavodă s-a deconectat automat de la Sistemul Energetic Național în data de 26 august 2024, din cauza unei disfuncționalități în partea clasică a centralei, la protecția unui transformator de evacuare putere. Aceasta este a doua oară în această vară când reactorul este oprit, amintește de o situație similară din luna iulie, când Unitatea 1 a fost deconectată de la Sistemul Energetic National în seara zilei de 19 iulie 2024, din cauza unei disfuncționalități similare, tot la final de perioadă caniculară. Aceasta a fost reconectată cinci zile mai târziu.

În luna iulie, când sistemul energetic a funcționat timp de cinci zile fără un reactor, prețurile energiei pe bursă au explodat, atingând cele mai mari din Europa. Pe PZU, prețul mediu al energiei electrice ajunsese la 196 euro/MWh, în România. În vestul Europei, prețul era în jurul a 60 de euro.

Beneficiarii prețurilor mari: Statul și firmele de pe piața de echilibrare

Dezactivarea Unității 1, cu o putere de 700 MW, creează un deficit de aproximativ 10% din necesarul de consum zilnic. Acest deficit este compensat prin creșterea importurilor, însă deconectarea bruscă a unității nucleare generează dezechilibre semnificative în furnizarea de energie, care favorizează firmele de echilibrare a pieței.

Transelectrica, producători precum Hidroelectrica, OMV Petrom, CE Oltenia, firme de furnizare și companii cu capacități de stocare sunt printre principalii jucători pe piața de echilibrare. Printre cei mai importanți se numără Megalodon Storage, controlată de firme austriece, care deține un sistem de stocare de 7 MW la Căciulați. Având un sistem de stocare, Megalodon Storage poate deveni un actor dominant pe piață. Un alt jucător important este Nova Power & Gas, firma care, alături de Nuclearelectrica, a înființat compania de proiect care se ocupă de mini-reactoarele nucleare de la Doicești.

Pe această piață de echilibrare, energia a fost tranzacționată în ultima perioadă și cu 16.000 lei/MWh (3.200 euro/MWh). Prețurile ridicate la energie generează câștiguri semnificative pentru stat, prin Fondul de Tranziție Energetică. În baza OUG 119/2022, producătorii sunt obligați să plătească o contribuție la acest fond, în procent de 100% din diferența dintre prețul lunar de vânzare și un plafon de 400 de lei/MWh (80 euro/MWh).

Această contribuție se aplică și traderilor, furnizorilor care desfășoară activitatea de trading și agregatorilor care tranzacționează cantități de energie electrică și/sau gaze naturale pe piața angro. Formula de calcul a contribuției este stabilită în așa fel încât aceștia să înregistreze o cotă de profit de maximum 10% din activitatea de trading.

Din acest fond provin banii pentru compensarea facturilor. Până în prezent, statul a compensat facturi cu peste 5 miliarde de euro.