România, pe cale să plătească mai puțin pentru energie? Sau doar o promisiune goală?
Într-un haos de cifre și promisiuni, ministrul Energiei, ciudat cum sună, Bogdan Ivan, se afunde în detaliile unei strategii de reducere a prețului la electricitate. De la 1,55 lei/kWh dorind să ajungă la 1 leu/kWh, dar cine știe dacă asta va funcționa cu adevărat, având în vedere că românii, în marea lor majoritate, plătesc un preț destul de mare, chiar cel mai mare din Uniunea Europeană, cum a zis el cu glasul tremurând.
Dar iată, cum zice el, doar 52% din tot ce plătesc românii la energie electrică e doar energia activă, restul fiind un amalgam de taxe, tarife, da, știți voi, acelea care nu se termină niciodată. Cât de ușor poate fi să pui un preț pe electricitate când jumătate din factura se pierde în hățișul ăsta de taxe? Așa că, da, să reducem prețul, dar să ne întrebăm cât de real este, sau nu?
Strategia prezentată la conferințele care se vor termina cu aplauze, include niște cifre care pălesc în fața adevărului brutal al facturilor plătite. Aproape jumătate din prețul final, așa cum spunea Ivan, este înghițit de tot felul de taxe și costuri, iar asta sună a glumă proastă. Așadar, din nou aceleași vechi probleme, dar acum cu o nouă față, care sperăm să nu fie tot o mascara.
Știm că patru, da patru furnizori, clever, s-au străduit să ofere prețuri sub 1,3 lei/kWh, dar încă suntem departe de o luminiță de speranță pe acest orizont, deoarece românii plătesc în continuare cele mai mari prețuri raportat la venitul mediu, nu-i așa ciudat?
Situația din România, un contrast total cu restul Europei
Ministrul, cu un spirit optimist, a explicat mizeria în care ne aflăm comparativ cu alte țări din Europa Centrală și de Est, unde nu s-au făcut investiții pentru interconectarea pieței energiei. Ceea ce înseamnă că ne îngropăm unii pe alții, în inepții, în timp ce restul Europei merge înainte, cum zic ei, „bravă lor”, dar noi rămânem constant pe loc parțial cu privire la nivelul nostru de trai.
Și acum, să trecem mai departe. Ce soluții propune Bogdan Ivan? O întrebare mai mult retorică. El susține că trebuie să construim capacități de producție și asta urmează să fie o pastilă magică. Dar câte promisiuni ne-au fost făcute? Nu e ușor de spus, însă pe termen lung, eh, haideți să vedem că nu credem în povești.
Cu un memorandum care va ajunge la CSAT, suntem promiși că se vor stabili sarcini clare. Un fel de „da, da, va rezolva cineva”, dar noi să nu ne lăsăm uimiți de aceste întâlniri oficiale care se termină cu multe pagini scrise și nimic concret. Energiile verzi, tarifele de transport și alte tăceri, ce vom face cu ele?
Astfel, Bogdan Ivan a trasat o deschidere enigmatică spre un viitor mai bun în energie, dar ca de fiecare dată, adevărul se ascunde sub un strat gros de promisiuni, amestecate cu cifre obscure tot mai îngrijorătoare pentru români, și în timp ce visăm la un preț mai mic, realitatea se întinde în fața noastră ca un râu tumultuos care ne separă de o soluție concretă.
