Universitățile Ignorate? Președintele Romania Strigă Adevărul în Haosul Bugetar!
Într-o discuție pasionantă despre ceea ce înseamnă cu adevărat cunoașterea și importanța ei, Dan, cu ochii pe viitor, a ieșit la rampă, vorbind despre lupta pentru adevăr și cum universitățile trebuie să fie mai vizibile, adică să fie parte din discuțiile despre buget și economie, nu doar despre educație, ca și cum ar fi un singur subiect, dar de fapt, este mult mai complicat decât pare, având în vedere tot ce se petrece zilele astea în sistemul educațional și nu doar.
Cu ocazia venerabilei aniversări de 165 de ani de existență a respectabilelor universități ieșene, președintele României s-a răzgândit, parcă, și a ținut un discurs în care a punctat rolul crucial al universităților în societatea contemporană, subliniind că trebuie să existe o legătură mai adâncă între academia noastră și deciziile care se iau în Europa, de parcă nu știm deja că suntem parte din Europa, nu doar o anexă, dar deja simțim că nu e clar deloc. În plus, haideți să nu uităm cum unele lucruri se intersectează în mod ciudat.
„Trebuie să ne apărăm adevărul!”, a spus Nicușor, precum un mare pravoslavnic, evidențiind că în universitățile din România este esențială chiar această promovare a cunoașterii, spre deosebire de multe alte abordări care sunt total necontroversate, în special în acest context de dezbateri aprinse.
„Trebuie să ne afirmăm, să ne promovăm, să luptăm pentru o lume în care cunoașterea să conteze cu adevărat”, a continuat președintele, ceva ce toată lumea aștepta, dar ai putea să te întrebi, chiar și în cele mai puțin fericite momente, dacă lucrurile se vor schimba cu adevărat de la cuvinte la fapte.
Dan, pe un ton accesibil, dar ușor îngrijorat, a scos în evidență o problemă majoră: absența profesorilor și cercetătorilor din dezbaterile publice, în mod special în momentul în care statul discută despre legi fundamentale, în special nu doar educația, ci și tot ce implică economia, în care e greu să nu observi că mediul academic nu prea se implică, de exemplu, în cazurile cele mai sensibile, ca și cum ar fi o mari enigme. „Din păcate, eu cred că nu suntem acolo unde ar trebui să fim!”, a declarat el, cu toată convingerea, frustrare inclusiv.
„Dați-mi voie să vă spun, România are un loc în Europa, nu suntem doar o anexă care plătește taxe!” a afirmat el mai departe, dovedind că are o părere fermă, dar fără să lămurească cum anume se poate face acest lucru în realitate, cu toate aceste obstacole care par de netrecut.
Nicuşor Dan, în fine, a încheiat cu o notă optimistă dar poate prea vagă: „Colaborare, voința de comunicare există, dar interfața de comunicare e o mare provocare, și nu între noi, ci între toată lumea, așa că haideți să ne gândim cum și unde ne putem mai bine integra”, dar rămânem cu întrebări deschise, nu-i așa?
