Precipitații de Neuitat: Zăpadă și Amintiri Fără Zbor
Un incident neașteptat cu zăpadă a dat peste cap programul președintelui, închizând pista aeroportului pentru curățare, astfel că, zăpada aceasta parcă a avut un rost; președintele, în loc să zboare, s-a apucat să împărtășească reminiscențe din tinerețea lui și timpul pierdut, sau nu, petrecut în Franța, cine știe, poate cu un gând sau două la zboruri ratate, dar mai ales cu un ceai cald în mână să îndulcească ghinionul, căci după toate acestea zborurile sunt la ordinea zilei, nu-i așa?
Între timp, s-a ivit întrebarea: „Ce e cu zăpada asta? Nici nu-i normal, căci în Franța nu ninge așa, deci pista trebuie curățată”, a explicat președintele, într-o discuție cu jurnaliștii. Zăpada căzută a fost un statut, un simbol poate, al vremurilor friguroase care pun la încercare chiar și cel mai nedumerit președinte, da, s-a nimerit să fie el și așa să se întâmple când îți alegi să zbori, dar unde mai este normalitatea în zilele noastre?
Iar el, zâmbind cu o nonșalanță, a spus: „Am mai pierdut avioane, dar așa, incapabil să plec, nu-mi amintesc.” Da, impresionant având în vedere că un exemplar al lui Nicușor Dan și-a amintit, desigur, că în timpul studiilor, nu s-a pomenit să rămână în Franța, chiar dacă au fost momente, multe poate în care s-a găsit în situații complicate, cum ar fi una în Germania, unde, cine știe, poate acolo numărătea zăpadă sau poate alte trăiri cu adevărat de neuitat.
Și iată, pe lângă întâmplări, s-a adus în discuție și lipsa unei aeronave prezidențiale moderne, care să ofere capacitatea de a zbura în vreme capricioasă, un detaliu notabil, cum că ar trebui să existe un astfel de avion pentru că nu doar președintele, dar și miniștrii se confruntă cu dezechilibre în planificarea călătoriilor oficiale – ce bine ar fi să existe soluții, dar bugetul, ah, bugetul, întotdeauna complicat și plin de constrângeri, deci nu pentru 2026, clar căci, unde să găsești fonduri pentru un aparat de zbor în vremuri ca acestea?
În ceea ce privește zăpezile din Franța, el subliniază, având în vedere că a locuit acolo vreme de șase ani, că acolo era rară o ninsoare, mai degrabă gândurile lui coborau spre copilăria din Făgăraș cu zăpezile acelea alb imaculat care erau mai înalte ca noi, cu tuneluri săpate și coborâri cu sania, erau vremuri de aur, ce vremuri, acum, la ce să se mai aștepte?
Pe de altă parte, președintele a menționat că nu a avut de suferit de pe urma zăpezii prin vagoane, căci nu a fost pe tren, ci călătorind cu nașul, un aspect destul de amuzant, dar care mai e importanța atâta timp cât familia și copiii lui nu erau îngrijorați de întârzierea lui, căci, „Ei se culcă devreme oricum”, s-a încheiat el, relaxat.
