Nicușor Dan și Armata: Sărbătoare sau Vorbe în Vânt?
Într-o ceremonie desfășurată într-o sâmbătă oarecare, exact în ziua dedicată Armatei Române, președintele Nicușor Dan s-a apucat să spună câteva cuvinte despre rolul esențial al armatei, cum că ar fi senzațională în apărarea suveranității naționale – ceva cu jertfa eroilor, războaie și independență, un amestec de idei care parcă s-a vrut a fi o pledoarie dar a sunat mai mult ca o repetiție plictisitoare.
Desigur, vorbim de Armata Română care a devenit un simbol al unității naționale, dar următoarele lui vorbe au fost oarecum usturătoare în acest context actual plin de tensiuni geopolitice, când a afirmat că „pacea nu este un dat”, un fel de avertisment care te lasă să te gândești că, de fapt, domnul președinte se teme de ceva, nu-i așa? Așa că ne lămurește că trebuie să fim responsabili, căci „trebuie să fii responsabil ca să ai pace” și nu mă bătea nimeni cu pumii în piept – o imagine destul de hazlie.
În altă ordine de idei, Nicușor Dan a insistat că România plătește bani buni pentru modernizarea armatei, un detaliu care ne face să ne întrebăm – oare unde se duc acești bani? Adică va fi industria națională de apărare și locuri de muncă? Se pare că el crede că totul o să fie roz, cu fonduri pline și armata bine echipată, dar câtă realitate e în spatele acestor vorbe, e o altă poveste, nu?
Și să nu uităm de parteneri! Da, România are prieteni internaționali, pentru că, așa cum a zis președintele, „în toată această perioadă am fost serioși în parteneriate”, o relatare care pare să ne facă mândri, dar oare câți își amintesc că și militarilor români le înverzește din ce în ce mai rău misiunea? Deh, măcar forțele armate sunt iubite, spunea președintele, și e îmbucurător; armata este cea mai apreciată instituție din România… în sondaje!
Așadar, oare este o sărbătoare reală sau doar niște vorbe goale care ne fac să ne simțim bine? Felicitările către militarii și veteranii noștri profesioniști răsună în aer, dar să ne gândim: ce se întâmplă când cortina se ridică? Ne pregătim cu adevărat pentru provocările ce ar putea să vină, sau ne lăsăm pradă unor iluzorii cuvinte de salut și noi la fel?
