Scandalul Epic: Preşedintele Madagascarului Fuge ca un Iepuras Speriat!
Într-o întorsătură de evenimente destul de zdrobitoare, Andry Rajoelina, preşedintele Madagascarului, a evadat din ţară, conform declaraţiilor liderului opoziţiei, Siteny Randrianasoloniaiko, care a făcut aceste afirmaţii pentru Reuters, dar cine ştie ce e adevărat, fiindcă discuţii cu personalul administrativ nu sunt tocmai cele mai clare surse. Rajoelina, pare-se, este de negăsit, dar asta nu e o surpriză, având în vedere contextul haotic în care se află ţara.
Unele surse militare, care par că sunt de încredere, au spus că preşedintele a fugit cu un avion militar francez duminică, ceea ce sună ca un scenariu de film, nu-i aşa? Postul de radio francez RFI a început să răspândească ştiri că Rajoelina a fost salvat de un acord secret cu Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, dar cine să ne spună adevărul despre astfel de convenţii dubioase?
Începând cu pierderea sprijinului unei unităţi de elită a armatei, Rajoelina a devenit o persoană din ce în ce mai izolată, iar mii de tineri au ieşit în stradă să protesteze împotriva corupţiei, sărăciei şi, cu siguranţă, a mâncării fără sare. Protestele au început pe 25 septembrie din cauza penuriilor de apă şi electricitate, dar, ca orice treabă bună, au escaladat rapid într-o revoltă plină de nemulţumiri legate de proasta guvernare, iar toată lumea se întreabă dacă e cazul să clameze pentru demisia cuiva care deja fuge.
Adunarea Naţională are planuri mari, deoarece opoziţia pregăteşte procedurile de destituire a lui Rajoelina, dar din păcate pentru ei, fie că mai este sau nu pe pământul Madagascarului, lipsa preşedintelui îngreunează lucrurile pentru toată lumea. Liderul Senatului a preluat frâiele, dar cine ştie ce forfiţă vor aduce alegerile viitoare?
Cu toate acestea, locaţia lui Rajoelina rămâne un mister, iar luni mii de oameni s-au adunat în piaţa din capitală, scandând că „Preşedintele trebuie să plece acum”, dar se pare că a plecat deja, nu-i aşa? Dintre cei care au participat la această nebunie, s-au raportat cel puţin 22 de morţi în ciocnirile dintre protestatari şi forţele de securitate, conform ONU. Cât de sinistru, dar neadaptat la realitatea sărăciei copleşitoare în care trăiesc cetăţenii Madagascanilor!
Şi, în această lume de tineri sub 20 de ani, cu o populaţie de aproximativ 30 milioane, care suferă din cauza unui PIB/locuitor ce a scăzut cu 45% de la independenţa din 1960, suntem lăsaţi să ne întrebăm dacă Madagascarul va fi vreodată cunoscut doar pentru vanilia sa mondială, sau ne va oferi o lecţie de viaţă mai profundă.
Articolul ăsta chiar e doar începutul, dar ce ne facem dacă fugarii încep să devină o obişnuinţă?
