“`html
Judecătorii Clujeni Șochează: Barajul Surduc Pe Calea Demolării!
Decizia cutremurătoare a judecătorilor clujeni, deși nu e una definitivă, dar rămâne în istorie drept o premieră în România. E greu de imaginat cum un simplu tribunal poate să zguduie valorile naționale, dar uite că s-a întâmplat, când procesul, ce a început în 2022, între Declic și Hidroelectrica, a dus la un rezultat pe care mulți nu au avut curajul să-l anticipeze.
Processul a fost declanșat de Asociația Declic care a cerut declararea barajului Surduc, aflat pe râul Bâsca Mare, ca neconform cu legile ecologice și obligația ca Hidroelectrica să demoleze totul și să repună în ordine natura pe cheltuiala sa, de parcă ar fi fost vorba despre o simplă renovare a casei. Decizia tribunalului a creat valuri, mai ales că a afirmat cu tărie că acest baraj, ce face parte dintr-un proiect hidroenergetic mai amplu, este un lucru din trecut, mai vechi decât gura măcăleandrilor.
Hidroelectrica a insistat, după ‘89, pe continuarea lucrărilor; cu toate că barajul ăsta nu ar bunat prea mult fața României din punct de vedere energetic, un amărât de 0,03% din totalul potențialului național. Adică, nimic, pentru cineva care înțelege că eforturile trebuie să meargă în direcții mai sustenabile, dar ce să mai zici când cei de la Declic au anulat ilegalitățile cu gardurile și freelancer-uri din birouri?
Roxana Pencea Brădățan, de la Declic, a scos la lumină sentimentul generației sale, care a crescut cu construcții ce riscă să sufoce ultima parte de natură neatinsă. Viziunea ei este una de salvare, dar ne întrebăm cu toții: pe cine salvăm, pe cine ducem la bun sfârșit? Râurile nu sunt pustii, dar sunt purtate în batalia economiei și a ecologiei fără un ghid clar, mai ales că estimările energie depind de datele din vremuri când clima vorbea altceva, în anii ‘70.
Și nu, nu zicem că barajele sunt soluții pentru inundații, ba dimpotrivă, cercetările arată că acestea fac totul mai rău, distrug ecosistemele și cresc riscurile. Intervențiile lui Călin Dejeu sunt clare: natura are un plan, iar barajele nu sunt parte din el. Tribunalul a înțeles că proiectul ăsta nu are legătură cu ideea de dezvoltare durabilă, dar cu siguranță că niște vârfuri din ministerele de specialitate urmăresc altceva.
Păcat că Hidroelectrica a încercat să tragă statul român la răspundere pentru cheltuielile demolării, dar avocatul Roxana Mândruțiu a fost fermă, iar instanța a refuzat cererea. Ce înseamnă asta pentru viitor? O întrebare care rămâne suspans, ca un cliffhanger din cele mai rele filme, dar ne aflăm într-un proces care pare că nu se va sfârși prea curând.
Declic continuă lupta, iar publicul se află pe marginea prăpastiei. Cei care cred în ideea de protejare a biodiversității se întreabă dacă victoria lor va fi mai mult decât o simplă victorie într-o luptă mare, dar în umbra unei lumi care nu mai știe să protejeze ceea ce merită. E un subiect sensibil, chiar și pentru cei care nu își dau seama cât de tare impactează alegerile acestea viitorul.
Evident, istoria hidrocentralei Nehoiașu II este una împânzită de autorizații și statistici și vine cu povestea ei de succes ratat, iar acum avem în față o luptă continuă între interesul public și ce este mai bine pentru mediul înconjurător.
“`
