Doi ani pe drum între Sudan și Ceuta: poveștile cutremurătoare ale refugiaților africani
Amadou Abdulkarim, un tânăr sudanez în vârstă de 22 de ani, ține telefonul la nivelul feței pentru a efectua un apel video cu mama sa, care se află în Sudan. Deși îi spune că este bine și o iubește, zâmbetul lui se stinge imediat după încheierea convorbirii. Amadou se află la circa 6.400 de kilometri distanță de casă, în apropierea Centrului de Ședere Temporară pentru Imigranți (CETI) din Ceuta, oraș autonom spaniol situat la frontiera cu Marocul.
Viața în așteptarea azilului în Ceuta înaintea avalanșei umane
Anterior sosirii valului de peste 50.000 de migranți din Maroc, Amadou aștepta cu răbdare să poată intra în CETI, pentru a beneficia de un acoperiș, o saltea și apă caldă. Însă pe drum, acesta își petrecea orele întins pe cartoane și sub prelate de plastic, pe marginea șoselei care duce către poarta metalică a centrului. La momentul respectiv, peste 1.000 de persoane se aflau în aceleași condiții, așteptând admisia. Amadou arată jurnaliștilor o hârtie pe care o primise, cu cererea sa de admitere și numărul de înregistrare 359, scris cu creionul.
O traversare dramatică: cinci ore înot în largul mării
Tânărul a ajuns la Ceuta săptămâna trecută după ce a înotat cinci ore în largul mării, traversând din zona Castillejos către orașul spaniol. Fără abilități solide de înot, s-a agățat de un colac negru pe care l-a folosit pentru propulsie cu picioarele. Drumul a fost extrem de dificil – o distanță care pe uscat ar fi durat doar zece minute, dar care pe mare i-a ocupat ore întregi. Ajuns la țărm în zori, a pornit fără direcție fixă până ce cineva i-a indicat unde se află CETI.
„Viața în țara mea nu mai are sens. Asta nu e viață. Ne omoară, murim de foame”, declară Amadou cu durere.
Interviu cu Amadou: război și nesiguranță în Sudan
Jurnaliștii spanioli au reușit să discute cu Amadou prin intermediul unui tânăr traducător marocan prezent în zonă. Tânărul povestește că în Sudan există război, violențe grave și recrutare forțată a tinerilor, inclusiv a sa: „E război. E o mare nesiguranță. Femeile sunt violate. Pe noi, tinerii, ne obligă să mergem la război. Ce puteam să fac? Știam că aș putea muri pe drum. Dar nu mi-a păsat. Acolo era mai probabil să mor, cred.”
Amadou a început drumul spre Ceuta acum doi ani, traversând mai multe țări. „Alți băieți din Sudan care sunt și ei pe aici au făcut trei ani”, explică el. A plecat din Sudan prin Ciad, apoi a trecut prin Niger, traversând desertul Sahara, iar după aceea a trecut probabil prin Mali și Mauritania până a ajuns în Maroc. Destinul său a fost o călătorie plină de suferințe și pericole: trăirea pe străzi, bătăi și incertitudini.
Conflictul armat din Sudan și impactul asupra populației
Din aprilie 2023, Sudanul este scena unui război între Forțele Armate ale Sudanului (FAS) și Forțele de Intervenție Rapidă (FAR). Luptele au provocat o criză umanitară majoră, cu între 11 și 12 milioane de oameni strămutați din cauza conflictelor. Războiul a izbucnit pe fondul dezacordurilor legate de integrarea grupărilor paramilitare în armata națională în perioada după căderea lui Omar al-Bashir, fostul președinte sudanez demis în 2019 și ulterior condamnat pentru corupție.
Copii-soldați și implicarea mercenarilor în război
O investigație a agenției Associated Press a scos la iveală experiențele tulburătoare ale copiilor-soldați recrutați cu forța în conflictul sudanez, în special în cadrul FAR. Șase foști copii-soldați, care au acceptat să povestească sub anonimat din cauza fricii de represalii, au relatat condițiile aspre și antrenamentul primit de mercenari columbieni, angajați printr-o companie legată de Emiratele Arabe Unite (EAU).
Organizații pentru drepturile omului susțin că mercenarii sunt parte a operațiunilor militare care sprijină FAR. Forțele Armate din Sudan acuză EAU de livrare de arme către FAR, acuzații negate de Emirate, care au susținut că ancheta lor internă nu a identificat astfel de legături și au condamnat atrocitățile din conflict.
Traumele copiilor-soldați: legături, bătăi și misiuni periculoase
Unul dintre copiii-soldați a povestit a fost legat cu lanțuri de un tun antiaerian alături de alte zeci de minori în timpul atacurilor aeriene în Khartoum. Ei au fost obligați să rămână legați și să tragă în avioanele care survolau orașul, sub amenințarea morții dacă încercau să fugă. Mercenarii columbieni îndemnau la astfel de măsuri, iar refuzul implica pedepse corporale, inclusiv bătăi cu bastoane electrice. Durerea și frica trăite au fost copleșitoare, iar unul dintre minori a izbucnit în lacrimi în timpul interviului, atingându-și cicatricile din urma celor 18 luni petrecute înrolat prin forță.
Un alt adolescent a relatat că a fost capturat din greșeală în timp ce vindea țigări într-o piață din Omdurman, apoi trimis pe front fără nicio pregătire. El a fost ținut cu mâinile legate permanent, inclusiv când mânca, și nu i se permitea să se spele, fiind stropit cu apă doar pentru a putea îndeplini necesitățile igienice. Baza a fost populată de mercenari străini care îi antrenau în folosirea armamentului.
Criza umanitară a copiilor în Sudan: o situație critică
Organizația Save The Children a denunțat războiul din Sudan drept una dintre cele mai devastatoare crize globale pentru copii. Conflictul a provocat colapsul sistemului de asistență pentru minori, cu spitale și centre de primire supraaglomerate, fără electricitate, materiale de bază și personal medical insuficient. Ministerul Sănătății sudanez a raportat că, între aprilie 2023 și aceeași lună din 2026, în mijlocul războiului, s-au născut 5,6 milioane de copii în condiții extrem de precare, echivalentul a trei nou-născuți pe minut.
Fluctuația refugiaților în Ceuta și speranțe pentru viitor
În ziua interviului pentru Amadou, un grup de 39 de refugiați africani, majoritatea bărbați tineri din Sudan, Mali și Ciad, au părăsit CETI Ceuta pentru a fi preluați cu feribotul spre diverse comunități autonome din Spania. Un alt tânăr sudanez în vârstă de 21 de ani a relatat reporterilor sub anonimat că a durat trei ani să ajungă la Ceuta, parcurgând drumul pe mare și asumând riscurile vieții sale. „Acum am șansa la o viață nouă în Spania, în Europa”, a spus el, exprimând speranța într-un nou început după ani de suferințe.
Aceste povești evidențiază dificultățile majore prin care trec refugiații africani în căutarea siguranței și azilului, reflectând în același timp o criză umanitară cu implicații profunde pentru întreaga regiune și pentru politicile europene privind migrația.
