România care nu se vede de la București este și România rurală, ai cărei copii sunt departe de a se bucura de drepturi fundamentale, firești într-o țară UE. În spate au doar sărăcia iar în față nu văd decât puține speranțe de mai bine. Pentru copiii acestei Românii rurale accesul la sănătate, educație etc. este compromis.
Sărăcia domină satele României și pune mulți copii în situații limită. Acești copii, de multe ori din zonele rurale, devin „actori economici” pentru familiile lor și suferă de discriminare. Astfel, au puține șanse de a ieși din sărăcie.
Un exemplu trist provine din județul Iași, unde o familie trăiește în sărăcie extremă. Tatăl lucrează cu ziua, mama este bolnavă și nu își permite tratamentul. Ceilalți copii devin astfel susținerea financiară a familiei. Situația este una disperată, iar accesul la necesități de bază precum sănătatea și educația este compromis.
Mama familiei explică situația într-un mod sfâșietor: ”E greu cu banii. Nu avem cu ce să ne descurcăm, cu spitalul. Aș vrea să mă duc la spital, dar nu am bani să îmi fac RMN. Medicii mi-au spus că trebuie să dau 1.400 de lei ca să îl fac pentru că eu nu sunt asigurată. Nu avem ajutor social. De un an de zile mă chinui așa și nu mă pot duce nicăieri la treabă. Trăim din alocația copiilor. Ei vor multe, dar de unde dacă nu sunt bani. Nici noaptea nu mă pot odihni când stau și mă gândesc că vine iarna, lemne nu sunt, bani nu sunt cu ce să cumpăr. Înainte când eram cu picioarele sănătoase mă duceam în pădure și aduceam, dar cum nu mai pot”.
Sorin, unul dintre copii, îi este milă de mama sa și povestește lipsurile din viața lor: ”Îmi e milă de mama. Ne lipsește câteodată mâncarea, avem lipsuri la școală, cărțile pe care trebuie să le cumpărăm, echipamentele. Eu încerc să învăț, dar câteodată iau cartea de la domnul învățător ca să pot să scriu”.
Familia se confruntă cu multiple lipsuri, inclusiv lipsa apei curente. Copiii sunt nevoiți să transporte apa cu găleți și butoaie, o muncă istovitoare pentru vârsta lor. Sărăcia îi exclude social, iar bucuriile obișnuite ale copilăriei le sunt negată: nu își permit să participe la excursii școlare sau să aibă gadgeturi moderne. Dorința lor cea mai mare este să aibă ce pune pe masă și să nu mai simtă foamea.
Situația acestor copii a atras atenția unei asociații care a încercat să le ofere ajutor. Copiii au relatat că au renunțat la o excursie școlară deoarece banii necesari ar fi fost folosiți pentru hrană. Își doresc mai multe decât orice să aibă mâncare și o viață mai bună.
