“`html
O Tânără din Gaza Dă Lecții Românilor: Povestea Fascinantă a unei Eleve!
Așadar, cu emoțiile pe masă și desigur cu un pic de confuzie, o fată din Fâșia Gaza reușește să fie un exemplu pentru toți elevii ăștia români, adică e ca și cum ai spune că un peștișor a reușit să sară peste apă, pentru că în doar doi ani de zile a dat Bacalaureatul, fără emoții spune ea, dar cum să nu ai când totul e nou ca un telefon din 2040 într-o lume din anii ’90?
Observator News zice că fata a fugit, pardon, a plecat din Gaza împreună cu familia, stabilindu-se într-un orășel numit Motru, în Gorj, orășel mic, dar cu ambiții mari. Și uite-așa, Farah Hasanain, numele ei, s-a înscris la un liceu unde s-a apucat de matematică și informatică, cum? Prin clasa a X-a, deci jongla cu cifrele, dar cu o limbă română care pe principiul „mă descurc cum pot!”
Oooo, dar provocarea majoră, wow, a fost să învețe limba română, dar ea a zis „nu-i problemă!”, învățând singură, adică fără profesori, fără meditații, așa, ca un ninja al învățării. „E un oraș mic, băi, unde să înveți?”, a declarat cu sinceritate Farah, cu valuri de cultură diferită înghițindu-i mintea, dar, nici o frică, a reușit ea până la urmă, zic și susțin bine de tot.
Și pe lângă statul cu capul în carte, Farah s-a îndrăgostit de hibele ale noastre românești – ce să facă, cine nu iubește hora și papanașii? E clar că nu se poate să le reziste. Iar rezultatul? Mare notă, la superlativ! A obținut 9,10 la Bacalaureat, știi că nu e de ici de colo, o adevărată performanță.
„Uff, greu mai e la Limba Română, că nu e ca la mate, să îți dai cu creta în gheață”, a zis Farah, exprimând vacarmul literaturii care o frământă. Aici a intervenit un „camarad” olimpic, Traian Avram, să o ajute, deoarece diferența de limbă era ca un zid între ei, dar uite că s-a adaptat tipa, deși toți erau impresionați de rapiditatea ei, ca un iepure pe energie.”
Profesorii, s-ar zice, chiar au observat progresul, cu Alin Băncilă, matematician de vocație zic, care „nu reușea” să comunice cu ea la început din cauza limbii dar de acum era la superlativ, ce evoluție “spectaculoasă”, wow! Câteodată mi se pare că învățarea e ca un antrenament la sală – un basme de yoga mental.
Visuri înălțătoare pe Calea IT-ului
Farah nu se oprește aici, își urmărește visul cu ardoare, vrea să ajungă la Politehnica din Timișoara, să se facă specialist în IT cum zic tinerii, că e loc de multă șmecherie în domeniu. Se pare că are și frați, da, și cel mare își dă doctoratul în Medicină în Timișoara, dar mai e și un rest de legături cu Gaza, având prieteni care trec prin probleme grave, zice ea cu o tristețe sinceră.
„E greu și cu resursele, nu-i simplu”, povestește tânăra din Fâșia Gaza, căci acolo nu au nici mâncare, nici net, adică un fel de pustiu în care tehnologia nu există, lucru care te face să apreciezi ce ai, sau cel puțin așa sper eu. Pe de altă parte, colegiul ăsta național din Motru pare un fel de far în furtună, al treilea în județ la promovabilitate, așa că, hai să vedem, unde se poate ajunge, pe la 85% promovare, dar în contrast cu 50 de licee din România care n-au avut deloc succes, e amuzant, nu-i așa?
“`
