Povestea lui Rică Răducanu: Între pasiuni și datorii
Într-o dimineață răcoroasă de primăvară, Rică Răducanu, fosta legendă a clubului Rapid, se află în fața unei săli de jocuri. O lumină strălucitoare se reflectă în feronerie, iar sunetul monedelor care cad pe podea se împletește cu murmurele altor jucători. La 79 de ani, Rică își împărtășește cu sinceritate viciul care l-a însoțit de-a lungul anilor – păcănelele. Deși a ajuns la pensie, iar situația sa financiară nu este cea mai favorabilă, atracția față de jocurile de noroc continuă să-l cheme.
O viață marcată de patimi
„Mă mai duc, măi, tată, și acum, pe la păcănele. Aș fi vrut să le las, că uite s-au scumpit toate, și impozitul, mâncarea, medicamentele, dar nu pot. Îmi tot vine să mă duc. Nu te poți abține, e boală pe viață, e clar!” – recunoaște Rică, cu o sinceritate care trădează atât regret, cât și o bucurie inexplicabilă. De fiecare dată când îi intră câțiva bani în buzunar, își face drum spre sala de jocuri, căutând nu doar câteva clipe de distracție, ci și oportunitatea de a socializa cu oamenii, de a împărtăși povești și bancuri.
Familia, un sprijin esențial
Soția sa joacă un rol crucial în echilibrarea vieții lui Rică. Cu o pensie lunară de 2000 de lei, gestionată de ea, banii sunt în mâini sigure. „Ea știe cel mai bine cum să achite tot, facturile și să ne rămână și de mâncare, de medicamente,” mărturisește Rică. Acesta recunoaște că, de-a lungul timpului, a pierdut sume considerabile la păcănele, dar soția sa reușește să mențină căminul în ordine, având grijă de fiecare detaliu financiar. „Mai îmi dă și mie ceva mărunțiș, de buzunar, din care mai joc la păcănele. Nu joc bani mulți, dar, de-a lungul timpului, am pierdut destui, poate că mii de euro,” adaugă el, cu un zâmbet amar.
Între nostalgia zilelor de glorie și prezentul solitar
Pe lângă păcănele, Rică așteaptă cu nerăbdare venirea verii, perioada în care își va relua activitățile la terasa familiei din Neptun. „De-abia aștept să vină vara, ca să merg din nou la terasa familiei, să mă întâlnesc cu lumea, cu turiștii, să îi servesc, să le spun bancuri,” spune el, evidențiind dorința de a se reconecta cu oamenii și a evada din rutina zilnică. În timpul iernii, când este mai retras, se simte adesea uitat, „un pensionar pe care mulți l-au uitat,” o stare care-l face să reflecteze la impactul pe care l-a avut în sportul românesc.
În ciuda dificultăților și a viciilor, Rică Răducanu continuă să răspândească bucurie și să-și împărtășească poveștile, demonstrând că, în ciuda provocărilor, viața poate fi trăită cu umor și optimism. Soția sa, cu înțelepciune și răbdare, rămâne alături de el, asigurându-se că, în ciuda slăbiciunilor, familia rămâne unită.
