Povestea tristă a unui SUV pe hidrogen: De la inovație la devalorizare drastică
Într-o dimineață mohorâtă de iarnă, Margrethe și Arvid Wam Solvang privesc cu neputință spre SUV-ul lor Hyundai Nexo, parcat în fața casei. Mașina, un model din 2019, strălucește încă în lumina palidă a soarelui, dar valoarea sa pe piața second-hand a scăzut la un nivel absurd: doar 90 de euro. Aceasta nu este doar o statistică, ci o poveste de dezamăgire și frustrare pentru cei doi norvegieni, care au mizat pe tehnologia de propulsie pe hidrogen, considerând-o viitorul mobilității. Publicația norvegiană motor.no a adus în prim-plan această realitate sumbră, subliniind impactul prăbușirii infrastructurii de alimentare.
De ce cuplul de norvegieni a mizat pe mașinile pe hidrogen
Experiența cuplului cu propulsia pe hidrogen a început în 2016, când au achiziționat un Hyundai iX35 Fuel Cell. Fascinați de inovație, ei considerau hidrogenul o alternativă mai practică și eficientă decât mașinile electrice convenționale. Așadar, în 2019, au decis să facă un salt către Nexo, un model care promitea nu doar performanță, ci și sustenabilitate.
Printre avantajele care i-au convins să facă acest pas s-au numărat:
- Eficiența și autonomia: O alimentare completă dura doar 5-10 minute, oferind o autonomie generoasă de 600-700 km.
- Performanța constantă pe timp de iarnă: Spre deosebire de vehiculele electrice, autonomia nu scădea la temperaturi scăzute, iar căldura din habitaclu era generată natural de funcționarea celulelor electrochimice.
- Infrastructura inițială: La început, costurile de alimentare erau accesibile, iar stațiile de hidrogen se aflau aproape de locuința lor.
Infrastructura de alimentare s-a prăbușit
Din păcate, problemele nu au apărut din cauza mașinii în sine, care tehnic funcționează perfect și astăzi, ci din cauza colapsului infrastructurii de alimentare cu hidrogen. În ultimii 2-3 ani, Norvegia a început să închidă treptat stațiile de hidrogen, iar până în iulie 2025, mai rămăsese o singură stație funcțională, situată la 500 de kilometri nord de Oslo. Această situație a forțat mulți proprietari de mașini pe hidrogen, inclusiv pe cei din cuplul Solvang, să conducă sute de kilometri până în Suedia pentru a-și alimenta vehiculul.
În cele din urmă, lipsa accesului la stații de alimentare i-a determinat pe cei doi să renunțe la Nexo, achiziționând un Peugeot pe benzină pentru a-și recăpăta mobilitatea de zi cu zi.
Devalorizare șocantă pe piața auto
Imposibilitatea de a alimenta a provocat o prăbușire completă a valorii pe piața second-hand pentru mașinile cu hidrogen. Cuplul Solvang, sperând să obțină un preț corect, a apelat la o platformă de licitații destinată dealerilor auto, unde aceștia concurează pentru vehicule. Rezultatul a fost devastator: singura sumă licitată a fost de 1.000 de coroane norvegiene (aproximativ 90 de euro), o sumă de trei ori mai mică decât taxa de garanție de 270 de euro plătită pentru a participa la licitație.
Practic, ar fi câștigat mai mulți bani dacă ar fi vândut mașina la fier vechi sau pentru piese. Un dealer le-a oferit 10.000 de coroane (900 de euro) doar sub formă de reducere mascată, condiționată de achiziționarea unei mașini noi din reprezentanța respectivă. În această situație, toți ceilalți dealeri contactați direct au refuzat categoric să cumpere Nexo, indiferent de prețul oferit.
Pierdere financiară uriașă
Prima lor mașină pe hidrogen fusese vândută cu mare greutate pentru 100.000 de coroane (circa 9.000 de euro). Trăgând linie, cuplul estimează că devalorizarea celor două autoturisme pe hidrogen le-a adus o pierdere financiară uriașă, de aproximativ 90.000 de euro în ultimii 10 ani. Această sumă colosală este un cost imens suportat nu din cauza unei tehnologii defectuoase, ci pentru o logistică și o infrastructură care pur și simplu au fost lăsate să dispară.
