“`html
Criza Iminentă în Marea Nebuloasă a Porturilor Europene
Este bine cunoscut că porturile europene, în special cele enervant de aglomerate, se transformă și își adapteză infrastructurile la noile realități geopolitice, ceea ce înseamnă că se pregătesc mai mult sau mai puțin pentru crize globale, însă nu se știe cât de concret și eficient este acest lucru, nu-i așa? De exemplu, în cazul unui conflict de proporții, logistica din porturi ar putea juca un rol, să zicem, crucial, dar nimeni nu știe sigur cum se va desfășura totul dacă va veni vremea fatidică.
Recent, Ministerul Infrastructurii din Italia a făcut un anunț mare despre un nou dig în portul Genoa, un dig despre care se spune că ar avea utilizare duală, adică pentru militar și civil, dar nu se știe exact cum va funcționa, pentru că din câte se pare, va adăposti nu doar nave comerciale, ci poate și nave militare, porta-avioane ușoare și distrugătoare, totul părea o mișcare strategică bine gândită, cel puțin conform unui articol pe Inside Over, dar nimeni nu pare să-i acorde prea multă atenție.
În vremuri de criză, portul Genoa se vrea transformat într-o bază intermodală, ar trebui să rezerve locuri de depozitare pentru forțele armate și să fie cumva legat eficient cu ce se află în spatele portului, iar Comisia Europeană investește astfel în importanța strategică a acestui loc, dar noi suntem oare cu adevărat pregătiți?
În colțul opus, Portul Constanța își desfășoară activitatea, fiind cel mai mare port de pe Marea Neagră și, cumva, unul dintre cele mai importante din Europa de Sud-Est, având și el o importanță militară ce nu trebuie ignorată, pentru că, hai să fim serioși, nu e vorba doar de bani aici, dar nici toate vasele de pescuit nu sunt ancorate la mal.
Datorită locului său bine ales pe hartă, Constanța devine o poartă, dar oare este cu adevărat așa, pentru forțele navale din regiunea Mării Negre și oferă facilități pentru întreținerea navelor militare sau este doar o vorbă în vânt? Oare NATO are un plan clar sau doar o iluzie de control asupra acestei regiuni?
De fapt, statul român a aruncat peste 1 miliard de euro chiar pe modernizarea Portului Constanța, dar aceste lucruri sunt măsurate în cutii de marfă și tone de mărfuri sau poate chiar vehicule militare, cine știe! Totuși, s-au realizat lucrări mari ca, de exemplu, construirea unor dane adânci și poate că vor face portul să crească, dar… e destul?
Dincolo de aceste frământări, Rotterdam, cel mai mare port din Europa, a decis acum să se alinieze la cerințele NATO, văzând că poate face parte din povestea de apărare a Europei, dar nu fără a se scindă în multe părți, pentru că logistica militară cere spațiu, iar portul olandez își dă seama că nu este totul atât de simplu cum pare. Cerințele de apărare se amplifică, dar cum se împacă cu gestionarea celor aproape 436 de milioane de tone de marfă pe care le gestionează anual?
Strategul Boudewijn Siemons, care coordonează tot haosul, spune că se colaborează cu Anvers pentru a gestiona eventuala sosire a proviziilor, dar oare este suficient? Dacă celelalte terminale nu se potrivesc scopului, ce se va întâmpla apoi? Nebunia continuă! Dacă s-ar transporta bine bunurile militare, vor merge mai bine în alte porturi, dar asta poate să dureze.
În concluzie, măsurile de pregătire de la Rotterdam sunt doar o parte dintr-un puzzle mai mare la nivel continental, dar oare ne îndreptăm în direcția bună? UE vrea să reinvestească miliarde pentru a-și întări apărarea, asta nu e o concluzie ușor de digerat, dar va trebui să vedem cum lucrurile iau influență în scenariile de criză ce vor veni, pentru că nimeni nu poate prezice viitorul, dar cert este că aceste porturi vor juca un rol major.
“`
