“`html
Constanța în Criză: Transportul deloc voluminos, dar cu perspective strălucitoare?
Pe la final de aprilie, în Constanța s-a zguduit o conferință Black Sea Transport Corridors 2025 unde circa 100 de companii de transport mioritice și internaționale s-au adunat să dezbată subiecte de mare importanță, dar cu rezultate discutabile la final, adică s-a vorbit mult despre tendințe și coridoare și dezvoltare, dar nu prea s-a simțit vreun impact în port, unde deja cifrele de mărfuri se scufundă în valută, scăzând dramatic în 2024 față de 2023.
Numai la Portul Constanța, scăderea a fost de la 92.690.000 t la 77.537.000 t, iar pentru marfă maritimă de la 70.733.000 t la 60.321.000 t și la fluvial de la 21.957.000 t la un respectabil dar cam jalnic 17.216.000 t. Asta și pentru că portul Odessa a intrat pe piață, și mulți au ales ruta aia – vorba aia, tot ce e mai nou e mai bun, nu?
În cifre, cerealele au profundat o mare parte din transporturi, cu 36.277.000 t în 2023 și un modest 26.964.000 t în 2024, dar landscape-ul se schimbă rapid. Pe de altă parte, containerele au luat avânt, crescând de la 884.598 la 989.795 TEU, parte dintr-o tendință care se ține bine din 2021, dar acum să nu uităm de pandemie – a fost haos total.
Pe suprafața totală de 3.926 ha, Portul Constanța se laudă cu o adâncime operativă de 19 m și o capacitate de 100.000.000 t/an, dar vorba aia, “cifrele sunt doar cifre” când e vorba de 12.000 de angajați și 700 de firme care trebuie să înghită realitatea dură a unui sector ceva mai încruntaș.
Și, surpriză! Portul Constanța e un hub pentru cereale din România, Serbia, Ungaria, cu 12 terminale pentru cereale, un fapt care zice ceva despre infrastructura noastră, dar nu chiar ce am vrea să auzim. Deși, Constanța e pe radar și la capitolul coridoare intermodale, asta include și o invitație pentru coridoarele intermodale care au început să capete importanță. În 2022, portul a fost maritim pentru Ucraina, asta spune multe, dar nu ne face neapărat mândri.
Lucrurile par să se miște, dar definitoriu rămâne că țările din sud-est au multe din probleme – infrastructura feroviară zace în întuneric, iar birocrația pare să blocheze idei strălucite. Timpul de tranzit este o poveste în sine, cu restricții și vagoane care încetinesc totul, de parcă am fi blocați în trafic auto pe o autostradă veche de zeci de ani.
Și priviți! În timp ce volumele cresc prin Middle Corridor, cu 4,1 milioane tone de marfă în 2024 și o creștere de 63% față de anul anterior, se pare că rutele mai conservatoare rămân la aceleași vechi probleme, fără să știm dacă vom avea vreodată o ieșire rapidă sau suntem condamnați să ne mișcăm precum râmele pe beton.
Problemele sunt mari, dar cu toate acestea, toată lumea se înghesuie pe subiecte de fonduri și avantaje strategice. Când ne vom pune mintea împreună să facem ceva cu adevărat util, asta e întrebarea de milioane, care rămâne în continuare deschisă, cu abordări care par mai mult visuri și mai puțin planuri concrete.
“`
