“`html
Victor Ponta și apetitul politic: SRI-ul, soluția la evaziunea fiscală? De fapt, cine are ideile?
Într-un dialog tensionat, fostul candidat la președinție, Victor Ponta, a deschis o cutie a Pandorei în emisiunea „Ai Aflat” de la Gândul, unde a mărturisit cum a reușit să implice Serviciul Român de Informații în lupta împotriva evaziunii fiscale, o mișcare care a strâns cu siguranță atenția mass-mediei și nu numai, mulți întrebându-se, de fapt, cine a venit cu această idee? De ce a fost oare necesară o asemenea abordare și cum se leagă toate acestea într-o mare schemă politică?.
Pe fondul unei recente declarații a lui Nicușor Dan, care a propus să facă din evaziunea fiscală un subiect național de securitate, Ponta s-a lăsat angajat într-o poveste plină de detalii care mai de care mai confuze, spunând că, da, ideea îi aparține, spre uimirea tuturor, dar a avut îndrumări de la George Maior (fostul director SRI), lucru care pune o lumină intrigantă asupra colaborărilor dintre instituțiile statului, nu-i așa?.
„Deci, eu, cu Gelu Diaconu am venit cu ideea, am discutat-o direct cu Maior pe vremea aceea”, a declarat politicianul, privind înapoi, amintind de cum se tot amestecau ideile grozave ce duceau, de altfel, la creșterea încasărilor bugetare, lucru pe care nu-l poți nega, căci un singur an și hop, banii s-au dublat! Ceea ce, hai să fim serioși, este o poveste de succes… sau așa cel puțin vrem să credem.
Ponta a subliniat că nu era despre vreo ucidere a confidențialității, deoarece SRI-ul deja livra informații; ci a fost vorba mai degrabă de o încurajare a colaborarii între cele două structuri, adică, un fel de parteneriat, zic eu, în care ANAF și SRI au realizat un control reciproc, e adevărat, ceea ce suna frumos, dar desigur, întrebările despre eficiență și moralitate stau la ordinea zilei.
Acest model a fost, așa cum Ponta spunea, “mecanismul perfect” în care ANAF știa că SRI îi are sub observație și viceversa, ca la un fel de joacă de-a șoarecele și pisica, iar toată povestea cu o frică de consecințe încurajată mai mult decât ar fi fost cazul, bineînțeles. „E ca, uite așa, noi ne păzim unii pe alții”, a zis hintuit de amuzament, cam pe la jumătatea povestirii, dar fără să ne explice cum de asta a funcționat atât de bine, căci nu-i așa, multe lucruri pot părea ciudate în politica românească?
Întrebat despre modul de gândire care l-a dus la această “revelație”, Ponta a adus în discuție o teorie de tip stick and carrot, un fel de recompensă și pedeapsă, iar cum spunea el, „m-am gândit că trebuie să reduc taxele ca să îi fac pe aia care nu plătesc mici să tremure”, o idee oarecum absurdă sau genială, depinde din ce unghi privești, dar ne lasă să ne întrebăm, oare ce se va întâmpla cu viitorul economic al României? și de ce ne-am antrena în astfel de activități?
Cu alte cuvinte, Ponta nu a ratat ocazia de a sublinia că reducerea taxelor a fost pașaportul către o colaborare mai strânsă între instituții, dar cu siguranță, subiectul ridică multe alte întrebări despre moralitate, transparență și consecințele viitoare ale acestor inițiative sau, mai bine zis, ale acestor strategii, dacă putem numi așa. Cel puțin, rezultatele sunt pe masă, dar cine va fi de vină dacă totul se transformă într-o rușine națională?
Articolul original pe tema lui Ponta și SRI poate fi citit pe Mediafax.
“`
