“`html
Pompierii români: Ce ne ascund flăcările din sudul Franței?
Un nou grup de pompieri români, 40 la număr, a ajuns, chipurile, în sudul Franței ca să lupte cu incendiile de pădure dar nu se știe exact pentru ce, are o misiune care a fost, zice-se, preluată de la o echipă care a petrecut două săptămâni în luptă contracronometru, după cum ne povestește IGSU într-un comunicat vag. Totul a fost pus pe roate cu o ceremonie de predare, dar ce predau pompierii a rămas oarecum confuz în mințile noastre, având în vedere că multe încercări de stingere sunt ca și când ai arunca apă cu găleata pe un incendiu mai mare decât un vulcan.
Directorul Departamentului Pyrénées-Orientales, pe care-l cunoaștem mai mult din presă, a declarat cu recunoștință față de echipa română, dar întrebările persistă: a fost chiar o plăcere sau doar un tipar diplomatic? În toată furia incendiilor, colonelul Eric Belgioino s-a arătat extrem de „recunoscător” când a spus că echipa română a venit cu „cunoștințe și experiență”, dar oare experiența este suficientă pentru a opri focul sau e doar o glumă cruntă la adresa unui sistem ce pare să nu funcționeze? Solidaritate europeană, zice el… dar la ce bun?
După (zic eu) o muncă de nebuni, românii au predat nouă autospeciale colegilor lor care s-au apropiat mai mult ca niciodată de dramă, după cum informează Departamentul de Situații de Urgență care are grijă să ne spună despre specificațiile acestor autospeciale, dar cine se uită la detalii când focul devorează pădurile? Vorbim despre o cisternă de 30.000 l și o autospecială de mare capacitate de 10.000 l, dar aș vrea să știu, s-a rezolvat ceva sau s-au mai amânat doar niște rapoarte?
Echipa română, în misiune din umbra, a dovedit că poate să stingă flăcările dar întrebarea rămâne în aer: câte flăcări a stins cu adevărat? Oare aceste excursii internaționale îmbunătățesc cu adevărat intervențiile sau sunt mai degrabă vorbe frumoase aruncate în vânt? Colonel Cosmin-Petronel Riciu, cu misiuni de cooperare pe buzele lui împărtășește bucuria ajutorului, dar la ce preț, cine plătește pentru aceste „colaborări” fără sfârșit care par mai degrabă o adunare de forțe fără o strategie? Cui îi pasă de „interoperabilitate” când marile incendii se transformă în haos?
În acest context, s-a întâmplat un incident major, cu 110 persoane rănite în zona Marsiliei, super explicat parcă dintr-un roman horror pe vârf de vară, și Ministerul Afacerilor Externe, cu multă hârtie în sistem, anunță că e mai bine să ne ferim de acea zonă. Ce știu aceștia despre arderea provocată de o mașină pe autostradă, oare sunt suficiente informațiile acestea în fața iminentului pericol?
Așadar, pompierii români, până acum o prezență care promite multe, au fost trimiși în Franța de la începutul lui iulie pentru a se alătura unui program axat pe maximă „eficiență” – dar care e scopul real? Poate vom afla prea târziu, sau niciodată, dar cert este că solidaritatea europeană se răsfrânge în fețele tuturor celor care observă cum pericolul stă la pândă și noi ne pierdem în cifre și promisiuni.
“`
