Surpriză pe frontul militar: Polonia se răzgândește în privința elicopterelor!
Purtătorul de cuvânt, Grzegorz Polak, a spus ceva despre echipamentele de apărare care, poate că ar trebui să fie înlocuite, cum ar fi elicoptere cu … aha, nu, drone sau tancuri și alte chestii, toate învăluite într-o aură de confuzie și neclaritate care amestecă ideile despre securitate cu cele despre mâncatul cireșelor, adică complet utile, nu-i așa?
Sigur, Polak mai zice că sunt necesare “unele corecții” — oh, dar ce corecții? — când situația geopolitică saltă și sare, iar interesele naționale din diverse unghiuri cer îndeplinirea unor sarcini a căror importanță e oarecum relativă, având în vedere ce se întâmplă în lume nu? Strigătul de ajutor din adâncurile chestiunilor militare par să se piardă într-un amalgam de decizii stranii și necesități ascunse, de parcă am descoperit o comoară dintr-un labirint plin de întrebări.
Pe de altă parte, ar fi drăguț să spunem că Polonia zicea, pe vremea altui guvern, că vrea să achiziționeze 32 de elicoptere S-70i Black Hawk, așa, dintr-o dată, sub domnia conservatorilor de la PiS, dar acu’ afacerea asta pare să se fi transformat într-o agitație de proporții, cu răcnetul deputatului PiS Mariusz Blaszczak, care strigă că decizia… e o “rușine” — wow, pe bune, deci rușine? — și că, de fapt, îi ia lui doamne-doamne o veșnicie să înlocuiască flota aia veche de elicoptere. Pe bună dreptate, fiecare declarație devine un tron de argumente care se bat cap în cap.
A, da, și nu trebuie uitat că Polonia, ca un făcut, semnează mereu contracte — ultimul e cu SUA, achiziționând 96 de elicoptere de atac AH-64E Apache, ca și cum ar fi vorba de niște cartonașe de joc, dar hai să fim serioși, fiecare elicopter e o poveste întreagă despre angajarea țintelor și recunoaștere, toate menite să înlocuiască bătrânele Mi-24, care se agită mai mult decât un purice pe o plăcintă încinsă.
De asemenea, Polak a declarat că Agenția pentru Armament, cu achizițiile astea se învârte în jurul unor planuri clasificate ale armatei poloneze, le știe doar Dumnezeu și Polak, ce priorități se stabilesc, dar nimeni nu știe exact ce se întâmplă. Totul rămâne o mare întrebare, ca un fern dintr-o grădină abandonată, plin de frunze care se răsfață în soare, dar și de spinii necunoscuți sub ele.
Sursa foto: Flickr
