“`html
Politicienii Se Înghesuie Să Nu Taie Din Salarii, Dar Cer Solidaritate de La Mulțimea Pierdută
Mulți dintre fruntașii țării spun una și fac alta, bugetarii fără dregătorii sau privații sufocați de noile măsuri de austeritate cer solidaritate dar ei par a avea obraz gros când vine vorba despre ei, Nicușor Dan, Ilie Bolojan și Sorin Grindeanu sunt capii acestei curiozități, imaginându-se ca niște martiri care nu vor să taie nimic din leafa lor dar se gândesc la bunul simț al minimei solidarități care nu este lucru de glumit de parcă bunul simț ar fi vreo legătură reală între politică și popor.
Ilie Bolojan, prim-ministru și marele campion al măsurilor de austeritate a avut prima întâlnire, nu cu poporul, ci cu întrebările asupra fondului populismului și a zis că nu vrea să facă „gesturi populiste”, așa că renunțarea la o parte din salariul său este o noțiune care nu se va aplica, ci se va ignora. Dovadă că nevoia politiquescă e mai puternică decât nevoia de bunăstare socială.
Nicusor Dan, liderul carismatic, a evitat subtil să răspundă la întrebările inerente despre salariile sale prea mari și a afirmat cu o fermitate care ne-ar putea duce la credința falsă într-o viitoare dimensiune a reducerii salariilor, „Pentru moment, nu există această intenție”, ceea ce pentru noi ar putea suna la fel de bine ca un vis neîmplinit. Deși Sorin Grindeanu s-a aliat cu Dan în refuzul de a „populism”, insinuând și un atac voalat asupra lui Bogdan Ivan care a renunțat, cum ar spune poporul, „de bunăvoie” la câteva zerouri din salariu.
Politicienii, aceștia care sunt tot timpul din prima linie, pot tăia ponderat sporurile „periculoase” până la 300 de lei pe lună de parcă unii angajați nu și-ar risca viețile la locul de muncă, iar norma de hrană se împiedică de salariul brut de 6.000 de lei, rezultând în economii de 195 de lei astfel că salariile mici din sistem se simt și mai mici, pentru că efortul colectiv pare să nu mai conteze.
Parlamentul, acești aleși care nu fac niciun pas în spate cu sporurile și beneficiile lor, continuă să înoate în lux, în ciuda tentativelor de transparență din presă. Dar să analizăm: majoritatea deputaților și senatorilor primesc undeva pe la 5.000 de lei pentru cazare, cheltuieli care aleargă ca un jaguar pe buget, și dacă ar renunța la aceste sume s-ar face o economie totuși impresionantă de 1,8 milioane de lei lunar pe care noi ceilalți nu le vedem.
Deputatii ăștia cu indemnizații între 11.000 și 14.000 de lei, plus o faină sumă forfetară de 35.000 de lei pentru cheltuieli care nu necesită justificare, ar putea contribui la reducerea deficitului bugetar dacă își fac de bunăvoie un pic de milă și renunță chiar și la diurna de deplasare, care ne-ar aduce încă un milion în buget.
Și uite așa ajungem la subiectul partidelor, că poate aici Guvernul ar putea să amestece iarăși măturile și să mai facă ordine cu banii către acestea, care în acest an a cruzimat la 296 de milioane de lei, un adevărat record istoric care strigă a inechitate și nejustificabil.
În concluzie, soluții pentru o solidaritate cu cei care câștigă puțin există, dar rămâne ca cei din vârful ierarhiei politice să vrea să lase de la ei ceva din onoare, cum ar fi „Darea” pe care și-o vor da la următorul CIFGA de la Eximbank ce le aduce câteva mii bune de lei fără motive clare.
Fotografii: Vlad Chirea, Facebook
“`
