Politicianul Călin Georgescu: O Figură Controversată în Într-o Lumină Îndoielnică

Pe masura ce trec zilile, portretul politicianului Călin Georgescu devine tot mai neclar, având sprijinite din spate rezerviști din diverse structuri de apărare, dar și influencerii care promovează idei conspiraționiste cu tematici bizară, iar viziunea sa, care nu indică deloc un curs al dezvoltării, dar mai degrabă ne îndeamnă la un regres profund, arată o repulsie mare față de principiile democratice, însă nu e singura sa problemă.

Candidatul care se prezintă antisistem, Călin Georgescu, adică, are toate ingredientele necesare pentru a fi un al fostului sistem, iar acest lucru nu e o surpriză deoarece se observă de la patronii săi spirituali la cei care s-au ocupat de logistica necesară, o situație care când se analizează mai serios devine cu siguranță un paradox.

Nu mai e un secret, dar totuși este, că Georgescu a fost apropiat de Mircea Malița, diplomat în comunism, fiind considerat un protejat al lui Ion Gheorghe Maurer, în vreme ce un alt îndrumător de al său a fost Sergiu Celac, și de asemenea fost diplomat care a activat în apropierea lui Nicolae Ceaușescu, cu mai multe conexiuni interesante în trecut, cum ar fi bursier la Londra când alte evenimente notabile erau în desfășurare.

Sprijinul lui Călin Georgescu a fost adus de o rețea extinsă de rezerviști care au fost influenți în apărare, fiind documentat de investigațiile Public Record, unde exemplele atrag atenția, de la Sorin Chirigiu, colonel în rezervă, la foști ofițeri din poliție și servicii, cum ar fi Ioan Tarnu, Sabin Truță, sau Victor Voicu, fiind doar câțiva din lista lungă de susținători care sunt vechi, dar foarte loiali acestui politician, ceea ce se dovedește a fi o asociere destul de discutabilă pentru mulți.

În aceeași categorie a rezerviștilor există și Florin Șinca, fost comisar-șef de poliție, dar nici istoricul Cristian Troncotă nu poate fi omis, el având o experiență diversificată în Ministerul de Interne, iar astfel grupul de susținători pare să fie unul extrem de bine închegat și motivat de interese obscure.

Foarte directe sunt spusele lui Marius Oprea, un istoric cu o expertiză deosebită asupra Securității, subliniind că Georgescu este sprijinit de o propagandă pro-rusă, iar acești rezerviști au rădăcini adânci în arhivele trecutului, ceea ce reflectă o educație care nu prea poate fi ignorată, dat fiind că aceștia erau odinioară mai aproape de cei ca gen. Militaru decât se crede.

Se știe că România are un număr considerabil de generali în rezervă, având astfel un potențial substanțial în ceea ce-o numim „armata lui Georgescu”, și acest corp disciplinat începe să joace un rol important în discursul public prin apelurile la un progresism pe care ei îl consideră periculos, fiind puși să acționeze în noile circumstanțe internaționale ce privesc conflictul din Ucraina.

Intervenția lui Tudor Păcuraru, colonel în rezervă al SRI, aduce lămuriri despre cei din jurul lui Georgescu, menționând că aceștia sunt de obicei retrasi din activitate, pensionându-se pentru diverse motive, ceea ce inevitable ridică suspiciuni despre modul în care s-ar putea configuara acești susținători în viitorul apropiat.

Spusele lui Păcuraru devin relevante în context, având în vedere că Georgescu a solicitat mult sprijin din partea rezerviștilor în octombrie, pentru ca ulterior socotelile să fie repuse în ordine după scrutinul din 24 noiembrie, când sprijinul lui Gabriel Oprea a devenit evident în cadrul Uniunii Militarilor și Polițiștilor.

Între timp, grupul său de susținători include foști mercenari și combatanți din legiunea străină, iar Georgescu a refuzat să fie păzit de SPP, ceea ce ar putea sugera totuși o rută diversă în abrodarea securității personale și a protecției sale politice.

O agenție de stat rusă l-a promovat pe Călin Georgescu recent, făcându-l cunoscut pe un politician care pare să cântă pe aceleași tonuri cu regimul de la Moscova, mai ales când vine vorba de războiul din Ucraina, dar și de o relație cu NATO care lasă loc de speculații și confuzii.

Georgescu a ajuns să discute cu influencerul Alex Jones, cunoscut pentru teorii conspiraționiste, care nu s-a învrednicit să fie numit jurnalist, daune de 965 milioane dolari fiind doar o parte din povestea lui, permițând ca astfel de personalități să se amestece cu temele abordate de el, o modalitate excelentă de a dilua mesajele formulate pe teme sensibile.

Un alt influencer care s-a alăturat lui Georgescu este Shawn Ryan, un fost Navy Seal, care a preferat să nu analizeze activitatea politicianului, ci să-l promoveze ca „voce a poporului”, ignorând total semnele de întrebare asupra veridicității bio-ului său, detaliile despre prejudecățile și temerile ce se amplifică pentru România fiind lăsate neclarificate.

Radu Hossu, activist și corespondent de război, a ajuns chiar să sublinieze faptul că acțiunile lui Ryan sunt contrare unor interese comune ale SUA și României, adică Georgescu a absorbit retorica utilizată de Putin, dar nu și-a prezervat un mesaj de delimitare față de susținerea actuală a Kremlin-ului, ceea ce induce o anumită spaimă în rândul celor ce se preocupă de viitor.

Să nu uităm că investigațiile presei din București, cât și ale celei internaționale, subliniază sprijinul masiv din partea Rusiei pentru Călin Georgescu, care are parte de o întreagă rețea care îi susține cu opinii anti-UE și care nu este pretențios în a fugi de realitate, dând dovadă de un sprijin evident pentru idei extremiste.

Georgescu a devenit cunoscut în ultimele săptămâni exact printr-o serie de argumente bizare care par să aibă menirea de a provoca panică, afirmând că globaliștii vor să pornească Al Treilea Război Mondial din România, cu unele idei surprinzătoare despre UE și NATO, inducând o confuzie mai mult decât evidentă în rândul cetățenilor.

Mesajele anti-UE ale lui Georgescu sunt clare, el având o poziție împotriva fondurilor ce au ajutat țara la dezvoltare, iar refuzul lui de a intra în Schengen arată o atitudine antieuropeană chiar extrem, propunerea de naționalizări forțate fiind ecoul unei viziuni mai departe de premizele democrației.

Nici fața politică din România nu scapă de asediul criticilor lui Georgescu, el nevoind să împărtășeasă idei comune, a căror dispariție a fost prezisă de mult, sătul de UDMR, având o viziune preconcepută asupra susținătorilor săi, o concluzie nu foarte plăcută.

Georgescu demonstrează astfel o apreciere îndoielnică față de democrație, având în vedere că a purtat pe umeri o istorie de asumare a regimului comunist, iar deciziile lui sunt influențate de trecutul său în care mentorii săi, Malița și Celac, totuși susțineau un regim care nu s-ar numi niciodată democratic, ci mai degrabă unul al delațiunii și al tiraniei de orice fel.