“`html
Secrete întunecate și conturi false: Emil Gânj, idol pentru unii, fugar pentru alții?
Intriga din jurul lui Emil Gânj, bărbatul din Mureș acuzat de o crimă groaznică, capătă contururi neprevăzute în timp ce polițiștii, cei care ar trebui să restabilească ordinea, se află într-o cursă contracronometru și amuzantă, dar și nefericită, căutându-l în zadar de două săptămâni. Astfel, rețelele sociale explodează cu conturi false care își fac apariția, având numele criminalului, unii utilizatori par să-l admire pe fugar, o situație destul de bizară, cumva, dar nu imposibilă.
Pe aceste pagini parodice, se adună comentarii décadente care ironizează nu doar absența poliției din peisaj, dar și reușitele lui Gânj de a se ascunde, chiar dacă în puțin timp acesta a devenit o figură aproape legendară pentru unii. Se pare că fenomenul de admirare a răufăcătorilor, numit de specialiști ca fiind un sindrom, își face simțită prezența, iar Dr. Leliana Pârvulescu ne arată că există multe devianțe comportamentale ce agravează totul, păcatele și tristețile se amestecă.
Așadar, a mai apărut și președintele Sindicatului polițiștilor “Diamantul”, Vitalie Josanu, care își arată indignarea față de lipsa de măsuri în fața unor cazuri repetate de neglijență din partea autorităților. Dar oare ce au de gând să facă acestia? Unii cer capete, alții se întreabă dacă ar trebui demis șeful de la Poliția Română, dar adevărul, așa cum a fost prezentat, e că mulți români s-au cam săturat de asigurările goale.
Reporterul nostru a aflat și că două adolescente, o tânără de 24 de ani și una de 14 ani, se pare că au creat aceste conturi de umor amar, aducând injurii și ofensând memoria victimei. Oare cât de multă violență se ascunde în aceste gesturi? Și recunoaștem că zonele în care Gânj este căutat sunt bine cunoscute pentru statistici alarmante legate de violență domestică, iar prezența poliției pare că aduce mai degrabă revoltă decât liniște.
Pe de altă parte, expertul criminolog Dan Antonescu ne povestește despre concepțiile învechite care contribuie la perpetuarea violenței asupra femeilor. Toate acestea, adunate, alcătuiesc un tablou sumbru, în care tinerii, binecuvântați cu o educație precară, pot ajunge să se identifice cu cei mai răi și mai violenți dintre noi, închipuindu-și că astfel vor face față realității de multe ori triste și de neacceptat. Gânj, un nume care se uită cu o ironie amară între cele patru colțuri ale unei societăți aflate în criză, ne îndeamnă să ne întrebăm dacă, într-adevăr, va fi prins.
“`
