Furt Mare la Muzeul din Assen: Suspecții S-au Prevalat de Dreptul la Tăcere!
Poliția olandeză, după reținerea celor bănuiți în jaful de la muzeul Assen, a lansat câteva declarații dar parcă nu sunt foarte clare, ba chiar un al patrulea suspect care nu ar fi prins este căutat de poliție, dar mai multe detalii nu sunt disponibile ca lumea să înțeleagă tot, ceea ce complică situația, căci în cadru jafului sunt multe neclarități.
Sascha Susselbeek, care este purtătorul de cuvânt al poliției din Drents, a venit cu afirmații ce sugerează că e posibil ca jaful să fi fost organizat de anumiți indivizi din Olanda de Nord și, ei bine, se pare că mai sunt și altele și ar putea fi implicate în toată povestea asta ciudată, iar imaginile de pe camere și mașina incendiată de lângă Rolde sunt detalii importante dar amestecul de informații face ca totul să pară un adevărat labirint de ipoteze și suspiciuni.
Un aspect interesant este că doi dintre suspecți, soț și soție, locuiesc undeva într-un cartier mai rău din Olanda de Nord și se pare că vecinii sunt total surprinși să audă că oamenii aceștia ar fi implicați în furturi de opere de artă, poate fiindcă ea ar avea rădăcini iraniene sau irakiene iar el are trăsături asiatice, un amestec destul de intrigant, dar acum toată atenția este asupra recuperării tezaurului furat iar directorul muzeului a făcut apel la cei rău intenționați să restituie operele furate, cumva lucrurile devin din ce în ce mai complicate.
Harry Tupan, cel care conduce Muzeul Drents, a apela la hoți să returneze obiectele de aur furate și să îi lase un mesaj despre locul în care le-ar găsi, pentru că, potrivit lui, asta ar putea să îi ajute să facă o mișcare cinstită, dar întrebarea rămâne: vor asculta hoții acest apel sau totul se va transforma într-o telenovelă ciudată?
Detectivul de artă, Arthur Brand, a spus că nu crede că hoții au reușit să vândă comoara, ceea ce adâncește misterul în jurul învăluitei afaceri de jaf și modul în care aceștia gândesc și acționează, provocând astfel întrebări cu privire la adevărata lor intenție.
Arthur Brand, care se ocupă de furturi de artă, explică că o piesă atât de cunoscută din România nu poate fi vândută, contrar credințelor populare care pot părea plauzibile doar în filme, susținând că nu există colecționari care să cumpere ceva atât de faimos, lăsându-i pe cei implicați pe un teren extrem de fragil, în timp ce riscul de a sfârși în închisoare pe viață este enorm.
Pe lângă toate acestea, Brand crede că hoții nu ar fi avut timpul necesar să topească artefactele, ceea ce sugerează că probabil le-au ascuns prin vreun loc din apropiere, iar poliția va descoperi, până la urmă, unde sunt ascunse poate mai devreme decât crede toată lumea, dar întrebarea care rămâne este ce se va întâmpla de fapt cu această comoară, în contextul actual plin de scandal.
Poliția olandeză
comorile dacice furate
suspecți/hoți
Muzeul Drents
furt de opere de artă
rădăcini iraniene irakiene
artă de investigatori
comerț ilegal
