“`html
Satul Fantomă Poiana Măgura Revine la Viață?!
Într-un colț uitat din județul Sălaj, anume în comuna Șărmășag, un sat cu numele Poiana Măgura, care practic a dispărut de pe harta statisticilor, părea condamnat la uitare, căci mai are astăzi doar un singur locuitor, un biet om pe nume Moricz Sandor, dar din câte se pare, cu ajutorul unor investiții turistice, agitate de tot felul de zvonuri, începe să prindă din nou viață, cel puțin asta ne comunică agenția de presă Agerpres, ca-n poveștile de altădată.
Așadar, după ce în 2019 drumul de acces a fost, cum să zic, asfaltat, s-au ridicat șapte cabane – da, ați auzit bine, șapte cabane – iar casele părăsite au început, dintr-o data, să capete o nouă față, ca prin magie, dar viceprimarul Kovacs Tiberiu atrage atenția că satul a avut cândva 70-80 de familii, dar oamenii, sărmani, au plecat în căutarea unui trai mai bun, la Ilișua, iar după asfaltare, totul s-a schimbat. Dar oare chiar așa să fie?
Moricz Sandor, acest gospodar solitar în vârstă de 66 de ani, zice că-și duce veacul pe un deal, îngrijindu-se de ferma lui, cu doi câini și câteva găini, și se pare că a rămas cu amintirile vechilor vremuri, în care Crăciunul era o mare sărbătoare de comuniune între oameni, care se ajutau unii pe alții la case și care vorbeau între ei cum oameni normali, nu ca acum, pe rețele sociale că n-avem timp unul de altul. „Am avut grijă de mama șase ani după ce tata s-a stins”, spune el, cu un soi de regret în glas, pentru că poate că vremea nu mai aduce vecini, ca odinioară.
Și dacă tot vorbim de generații, fostele locuitoare, gen Csoka Erzsebet, în vârstă de 83 de ani, își amintesc cu nostalgie de vremurile de trecere, când rădăcinile tradițiilor erau mai puternice ca vreodată și împărtășirea bucuriilor între localnici era, pare-mi-se, mai mult decât un obicei, era un stil de viață. „Crăciunul era o legătură între oameni, ca între frați. Și sărbătoarea de inaugurare a școlii din 1965, oh, ce vremuri, veneau toți cu muzică și dans”, ne povestește Erzsebet, aducând un strop de lumină în marea de știri sumbre.
Așadar, clădirea școlii, abandonată atât de mult timp, va trece, zică-se, în proprietatea Parohiei Reformate, cu scopul de a deveni o tabără de vară pentru copii, iar preoteasa Nemes Susana spune că n-ar fi rău căci „nu avem semnal la telefon, ceea ce dintr-o dată pare un avantaj”, dar oare chiar așa să fie, și locurile vor renaște cu fiecare vară care trece? Hm, întrebări fără răspuns.
Deși s-a îngroșat ideea că satul a depopulat desigur în ultimele decenii, turiștii care revin vara prin locurile natale, vin cu speranța că Poiana Măgura va învia, iar autoritățile abia așteaptă să-l vadă pe următorul recensământ înapoi în statisticile cu „că nu suntem chiar atât de morti pe cât se zice” și poate, doar poate, chiar vom auzi hohotele de râs din nou pe dealurile acelea.
“`
