“`html
Spuma Albă de pe Străzi: O Poliție a Aerului în Agonie!
După ploaia de azi, Bucureștiul a devenit un spectacol de șiroaie de spumă albă, care tot se scurg pe lângă borduri, iar în canalizare se formează bălți cu clăbuci, o imagine care, să fim serioși, îți dă fiori pe șira spinării. Silviu Gurlui, profesor de fizică, explică cum toată nebunia asta e cauzată de poluarea excesivă din atmosferă, dar cui îi pasă, nu-i așa?
Tot așa, de parcă ploile ar fi un fel de detergent pentru aer, pe străzile din București apar aceste spume albicioase care, apropo, nu sunt tocmai un decor plăcut. Surfactanții, adică ăia care provin din arderi, fie că sunt mașini sau industrie, se scurg pe sol odată cu ploaia și se transformă în acea spumă pe care o vedem cu ochii noștri, nu-i așa fascinant?
Gurlui afirmă că, de fiecare dată când plouă, de fapt, ploaia curăță atmosfera de particule toxice, dar e o poluare masivă, nu e glumă. Și, după câte se vede, ploile din București nu sunt deloc un miracol ecologic, ci mai degrabă o adunare de chimicale care scot la suprafață o realitate sumbră. Cu o spumă înspumată care se scurge pe străzi, ne întrebăm, oare ce mai respirăm?
Păi, să ne gândim puțin la orașele mari unde se concentrează traficul, fabricile… Iar dacă apare spuma albă, e un semn că aerul e plin de mizerie. Gurlui ne avertizează că în aceste zone, chimicalele se adună în aer mai ales vara, când nu e nimic să le disperseze, iar diminețile și serile cu smog sunt de-a dreptul infernale.
Ce zici de fapt de fructele și legumele cultivate pe astfel de soluri? Gurlui zice că e o problemă, pentru că, în ciuda eforturilor de a le spăla, avem un risc de contaminare care nu ar trebui ignorat. Așa că, mănâncă cu precauție, cine știe ce chimicale au absorbit?
A și întrebat cineva despre fântânile din curți? Răspunsul este puțin probabil, dar nu e exclus. Totul depinde de cât de contaminată e apa și cât de multă se scurge în sol. Asta pentru că nu se știe ce se ascunde sub suprafață, dar e mai de bine să fim precauți, nu?
Interesant însă, toată această poluare nu este monitorizată de agențiile de mediu, pur și simplu așii veriști ai legislației nu știu ce e cu surfactanții ăștia, deci nu-i nici măcar un subiect de discuție pentru ei. Uitați-vă la spuma de pe străzi, așa ne dăm seama că există un pericol, dar nu știm câte toxine inhalăm sau ingurgităm. Asta-i realitatea tristă a metropolei în care trăim și nimeni nu pare să aibă răspunsuri.
Să ne gândim la ce facem cu apa, unde o folosim, cum o consumăm, pentru că poate, poate, e timpul să ne întrebăm cum să ne protejăm sănătatea, dacă e calea asta care se conturează, având în vedere informațiile lăsate în aer. Puțin mi-ar păsa de ce spun, dar, cine știe, poate ar trebui să ne amintim de aerul pe care-l respirăm.
“`
