“`html
Dezastrul Ecologic: Ziua în care Planeta a Spus “Destul!”
Pământul, dragii mei, a spus că a ajuns la capătul răbdării, pentru că, știți, de 24 iulie, anul acesta, am depășit bugetul natural, și asta e o nebunie totală, iar cererea omenirii e atât de mare încât depășește cu mult ce pot face ecosistemele, adică natura, în speță, până când leafy greens revin. El a ajuns pe fundul sacului, ca un desertor, și ne avertizează că nu mai poate ține pasul cu risipa noastră nesăbuită.
Această “colaborare” între oameni și natură, mai nou, a fost calculată de un grup de umani pe nume Global Footprint Network, care, din 2003, cam promovează tot ce înseamnă sustenabilitate și amprente ecologice – crescuți în State, Belgia, și Elveția, adică, e ca un concept globalist ciudat. De exemplu, 2024 se preconizează că pe 1 august, adică, câteodată mai devreme și câteodată mai târziu, dar tot e devreme! Schimbarea asta îngrijorează, căci eco-echilibru nu mai e bun.
Se știe că, oameni buni, suntem într-o competiție cu natura, având în vedere că consumăm de 1,8 ori resursele pe care planeta le poate regenera – adică, iarăși, un joc de-a v-ați ascunselea cu natura, și se pare că suntem pe câștig de cauză, dar pe termen lung este super prost. Monitorizarea situației globale ne arată că riscurile sunt mult mai mari pentru cei care nu se pregătesc și, să fim sinceri, e cam un dezastru, având în vedere că ne grăbim tot mai repede spre o apocalipsă ecologică. De parcă nu am auzit povești despre asta.
Stagnarea economică bate la ușa noastră! Criza alimentară, cea energetică și sănătatea, toate sunt în impas! Căci, cum putem ignora situația alarmantă și totuși normalizată? Unii zic că sunt cei care mai calcă iarba pe la colțuri, dar adevărul e că tot ce face planeta e să zică, “hai că mai putem, poate…”. Cu toate acestea, în următorii ani, ciudat, tot n-am învățat să ne educăm pe noi și, totodată, recesiunea ecological urgentă e la ordinea zilei.
Pe lângă păduri, care pe hârtie încă se mai află, cam 80% din biodiversitatea de la sol depinde de ele și noi ce facem? Defrișăm, cu zâmbete pe fețe, ca niște copii răsfățați. Pădurile, de stau ele încă, acoperă o treime din planetă, dar în ultima, în ultima… prima zi, nu mai tot ce s-a pierdut se tot adună fina observare. Mungi defrișări, doar defrișări, undeva spre 420 de milioane de hectare și ne mirăm că suntem invadați de substanțe toxice, iar biodiversitatea e o glumă proastă.
Și acum, România! Ho hai, să ne uităm la amprenta noastră ecologică care, dacă nu vă vine să credeți, a intrat într-un deficit ecologic de ani buni. Trenul de resurse plin cu biocapacitate, dar nu putem să vedem, căci vedem fiecare gropiță, dar înseamnă că ăștia nu vorbesc deloc de bine despre cum ne consumăm singuri și noi generăm vizualuri frumoase despre bumeida noastră. Ne place, nu-i așa? Până când spunem STOP!
În fine, propoziția finală – cum am mai spus noi, rămâne întrebarea dacă vom reducerea substanțelor toxice, abdicarea emisiilor de CO2 cu 50% și așa mai departe; asta ar schimba datele problemei, ar putea să mutăm această “Zi a depășirii” dar suntem, poate, prea leneși să schimbăm ceva real. Să ne întrebăm mai departe dacă e timpul să ținem cont de resursele noastre pe termen lung, înainte să fie prea târziu. De ce? Poate că ar trebui să ne gândim de două ori înainte să consumăm.
“`
