Descoperirea pisicii de nisip în Libia: o confirmare oficială după ani de cercetări
O filmare realizată de fotograful libian Mohammed Almuntasir a condus la confirmarea oficială a prezenței pisicii de nisip (Felis margarita) în deșertul libian, marcând o descoperire importantă pentru ecologia regiunii și cunoașterea biodiversității din Sahara.
Filmare accidentală a unei specii rare
În timp ce filma flora și fauna din deșertul din Libia, Mohammed Almuntasir a surprins o felină care se odihnea la umbra unui arbust. Obişnuit cu prezența pisicilor de nisip pe timpul nopții, fotograful a presupus că specia era deja documentată oficial în Libia. Situația s-a dovedit însă diferită, după ce ecologul Firas Hayder, expert în carnivorele mici din Africa de Nord, l-a contactat pentru a verifica exact locul filmării. Hayder i-a transmis: „Pentru tine este ceva obișnuit, pentru noi nu”, semnalând că imaginile reprezentau prima confirmare oficială a existenței acestei feline în țară.
Colaborare și cercetări extinse
Descoperirea a dus la o colaborare între Mohammed Almuntasir, Firas Hayder și alți cercetători, care în următorii opt ani au adunat observații detaliate, coordonate GPS și imagini din teren. Studiul lor, intitulat „Rediscovering desert ghosts”, a fost publicat în acest an în revista științifică Journal of Arid Environments.
Cercetătorii au raportat în total 36 de observații ale pisicii de nisip în Sahara libiană, din care 24 au fost realizate direct de Almuntasir. Animalele au fost identificate în 13 locații, în special în sud-vestul Libiei, indicând că această regiune ar putea reprezenta unul dintre cele mai importante habitate pentru specia Felis margarita.
Adaptări pentru viața în deșert și dificultatea de a o observa
Pisica de nisip este considerată una dintre cele mai discrete feline sălbatice la nivel mondial. Măsoară maxim 57 de centimetri în lungime și cântărește aproximativ 3,5 kilograme. Este nocturnă, evitând temperaturile extreme ale zilei prin refugiere în vizuini săpate în nisip.
Specia poate rezista perioade îndelungate fără apă, extrăgând lichidele necesare din prada sa, formată preponderent din rozătoare și reptile. Camuflajul său natural, cu blană de culoarea nisipului, alături de faptul că urmele sale sunt rapid estompate de vânt, fac detectarea pisicii de nisip extrem de dificilă.
Semne de îngrijorare privind conservarea speciei
În ciuda faptului că Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) clasifică pisica de nisip drept specie cu risc scăzut de dispariție, informațiile privind populația acesteia rămân limitate. În timpul expedițiilor din Libia, cercetătorii au constatat că unele exemplare sunt capturate și vândute ca animale de companie pe piețele locale, iar altele cad victime vânătorilor.
Specialiștii avertizează că schimbările climatice, degradarea habitatului și comerțul ilegal pot determina o scădere a populațiilor mai rapidă decât o indică datele oficiale. Carnivorele mici din deșert sunt considerate indicatori importanți ai stării ecosistemelor, iar dispariția lor poate semnala dezechilibre majore cauzate de încălzirea globală.
Implicarea schimbărilor climatice și presiunile umane
Facilitând înțelegerea stării mediului din Sahara, descoperirea pisicii de nisip în Libia evidențiază necesitatea monitorizării atente a acestui ecosistem fragil. Cercetătorii subliniază că fenomenele extreme induse de schimbările climatice și activitățile umane pot afecta în mod negativ supraviețuirea acestei specii și, implicit, echilibrul biologic regional.
Conservarea pisicii de nisip, a habitatelor sale și a biodiversității în Sahara libiană devine astfel un obiectiv crucial pentru menținerea sănătății ecosistemelor aride, susceptibile să reflecte efectele globale ale încălzirii și acțiunilor antropice.
