“`html
În Brațele Sistemului: Piedone, Victima Spectacolului Mediatic!
În dimineața asta, da, la prima oră, Cristian Popescu-Piedone, ăsta, nu prea pe placul meu, dar cine sunt eu să judec?, a devenit ținta unei nebunii, o operațiune pe care o știm cu toții, nu? Adică, gen, ceva similar cu ce face DNA-ul, 99% circ, 1% realitate, adică toată presa deja a început să umfle balonul, da? Percheziții, ridicări, wow! Sincer, chiar așa trebuie să arate justiția? Un show cu mascați? Ce-i drept, au ajuns mascații la el acasă, dar de ce să facă atâtea percheziții dacă doar a zis „Băi, știți că vin ăia pe acolo”? Aiurea, nu?
Și pardon, poate cineva să-mi explice de ce trebuie toată nebunia asta? Când, de fapt, Piedone ăsta, bine, nici nu-l simpatizăm, dar nici nu merită să te trezești cu o grămadă de jandarmi la ușă. Pe cine ridici? Pe un tip de o sută ceva de kilograme?! Sigur că da, asta-i România, dragilor! Revin, dar cu tot respectul, să știm bine că la mijloc se joacă un joc mult mai mare, iar Piedone, ce să vezi, a fost o piesă de schimb în acest mare puzzle, să-l aducem pe Nicușor Dan, da, ăla care-i primar acum.
Când s-a pus el șef la ANPC, am început să-l urmăresc, știți, cu un ochi critic, fără mamă, fără tată, amuzant, doar un jucător în această mașinărie complicată care-i sistemul nostru. Ce-i drept, sigur, controalele lui nu-s pe placul multinaționalelor, dar oare el chiar știe ce face? Să controlezi o multinațională fără să te întrebi ce se întâmplă dincolo de ușile alea? Nu-i ușor, chiar deloc, și cred că devine destul de ciudat când te convingi pe tine că ești grozav.
Cu siguranță, nimeni nu-și imaginează că noi, românii, suntem doar niște pioni în acest joc al marilor puteri, unde multinaționalele fac ce vor, iar noi, cu hârtia igienică pe care le-o dăm gratis, suntem doar spectatori. Ne întrebăm cu toții, stimați telespectatori, cum am ajuns aici? Sistemul ăsta nu-i deloc curat, e o rețea bine închegată de interese, și când cineva se îndepărtează de ideologia cover-up-ului, primește o întorsătură rece.
Ceea ce ne-a arătat cazul ăsta e că Piedone se joacă cu focul, iar sistemul mafiot, da, e bine înfipt. Poate că are motive, dar uite-aici, în complicitate, e greu de spus cine e cu adevărat vinovat, unde-i limita. Și totuși, mă așteptam la o acțiune din partea ălora mari, Ilie Bolojan, da, m-am gândit că-l vor da afară, dar s-au abținut. Operațiunea asta pare cusută cu ață albă, și acum zici că-i normal, a anunțat pe patron, dar, fără dovezi, de aia e hilară acea procedură, adică, bă, de ce spui unde mergi, că-i tot o telenovelă, nu?
Asta-i viața și ăsta-i sistemul. Piedone, capturat într-o spumă de farsă mediatică, iar noi rămânem să ne întrebăm dacă a greșit cu adevărat. Ce contează? Poate-n final n-a fost vorba de câți banuți a luat, ci doar de „răul” care se întâmplă în acest mare joc al puterii. Iar dacă se ridică un om, rămânem doar cu frustrare.
Articolul Ion Cristoiu: Cazul Cristian Popescu Piedone sau ce ți se poate întîmpla cînd sfidezi Sistemul mafiot din România de azi apare prima dată în Mediafax.
“`
