Valuri de incertitudine pe piața terenurilor: Ce ne rezervă viitorul?
Tranzacțiile cu terenuri pentru imobiliare, încă o dată, aruncă în aer întrebări cruciale, de parcă s-ar fi jucat cu fulgerele unei furtuni amestecate între cifre, unde 200 de milioane de euro sunt pe cale să devină o normalitate mai puțin normală și răscolitoare, scăzând sub ceea ce a fost anu’ trecut – dar, desigur, există speranțe, în viitor, cumva vag definite, pentru anul 2026, după cum ne spune raportul, surpriză, de la Colliers, care pare a fi peste tot în această poveste.
Interesul pentru terenuri de birouri, de parcă cineva ar fi uitat să dezvolte un plan, iar cererea e aproape nulă, pe când tot ce e legat de rezidențial și cine știe ce proiecte speciale, cum ar fi căminele studențești sau centrele de date, câștigă teren, efectiv, ca o erupție vulcanică neașteptată, iar cererea pentru terenuri industriale explodează în zonele în care stau proiectele, în mare parte infrastructură, investitorii par a savura acest moment. În orașele mari, dezvoltatorii par a da iama în terenuri, dar, să nu ne grăbim, cifra bilelor de terenuri vândute în zonele mici și medii este de asemenea în vogă, amestecându-se subtil cu numele mari ale rețelelor de magazine care se extind ca o molie atrăgătoare către lumină.
Piața de retail și cea rezidențială miros a activitate frenetică, dar, haideți să nu luăm nimic ca certitudine, pentru că populația devine o marfă rară, și totuși, chiar și în acest vacarm, există voci care spun că dezvoltatorii vechi nu se lasă duși de vânturile schimbării fiscale recente, cumva rezultatul unei economii leneșe, iar Bucureștiul devine epicentrul acestei neliniști – acolo unde, în special în nord, agenții imobiliari caută să vândă acele terenuri mari aprig dorite pentru locuințe, totul cu o densitate redusă, ca o favoare făcută unei comunități.
Pare că toată lumea grăiește despre cum operatorii mari de retail își așază planurile într-un haos aparenței de ordine, și companiile, și investitorii locali sunt gata să zică „da” la noi proiecte, semn că piața, oooh, se maturizează, ba chiar se diversifică. Însă cu un mic twist: piața birourilor, pe de altă parte, trece printr-o cădere lentă, transformând terenurile planificate în birouri în locuințe, cu un accent pe studenți, probabil pentru că cine mai are răbdare la birou?
Investițiile industriale, însă, asta e alta discuție, devin din ce în ce mai fierbinți, căci dezvoltatorii caută să își dreagă afacerile, iar schimbările de trend sunt clar vizibile, dar rămâne întrebarea: cum va reacționa economia din cauza greutăților fiscale? Totuși, pe puțin, unii analiști sunt moderat optimiști pentru următorul an și jumătate, și, dintr-o dată, 2026 ar putea străluci ca un far de speranță în acest tablou haotic, cumva al pieței terenurilor.
Hai să aruncăm o privire peste prețuri: existe urcușuri și coborâșuri, terenuri care se vând ca pâinea caldă, dar și altele, mai neatractive, care par să se zbătă în negru, totul variază în funcție de documentație urbanistică, adică, un mare haos pe un teren care nu arată fabulos. Cam așa stau lucrurile, în ansamblu, la sfârșitul zilei, piața se mișcă, cu încetinitorul, dar rămânece la fel de dinamică cum a fost întotdeauna. Așteptăm … și vedem. Colliers pare că are un cuvânt de spus, dar cine știe ce urmează?
