“`html
ȘOCANT! O Mare bătaie de cap pentru viitorii polițiști!
Astăzi, peste 1.500 de tineri din toate colțurile țării s-au adunat ca la un festival, doar că în loc de distracție era vorba despre admiterea la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din Capitală, afișând un entuziasm care s-a transformat rapid în frustrare datorită istoriei, bineînțeles.
Alexandru, un tânăr cu visuri mari și ambiții, arde de dorința de-a deveni pompier, o meserie de salvare, inspirat de exemplul unor eroi necunoscuți – nu vă închipuiți ce fiertură în suflet îi dă. El spune că, citat, ”Am participat la câteva incendii de la mine din localitate să ajut și a început să-mi placă.” Wow! Inspirația e cheia, dar oare câți dintre ei chiar își doresc asta?
O altă fată la fel de captivantă a vorbit despre familia sa: ”Părinții mei sunt foști ofițeri și m-a atras pur și simplu ce făceau, am vrut și eu să fac.” Iar visul ei e visul altora, sau nu? Ce fel de eroină va deveni? Întrebări întrebătoare, nu? Un alt specimen povestește cu mândrie despre tatăl său polițist de frontieră și cum munca lui l-a inspirat la maxim să-și canalizeze aspiratiile către policie, dar oare de ce se plânge de istorie?
Țineți-vă bine! Un alt tânăr recunoaște: ”Prin tata. El e cadru MAI și m-a inspirat să mă bag și eu în acest sistem.” Oare câți copii aleg cariera de polițist doar pentru că tatăl face parte din sistemul angajat? Ah, și povestea polivalentei Alexandra, care a reușit la a patra încercare, spune tot. ”Ambiția mea de a nu mă da bătută și a reuși într-un final.” Un fel de gladiatoare modernă sau doar o întâmplare prin nedumerire?
Statisticile sunt înspăimântătoare! Din cei 2.300 de tineri inițial, aproape jumătate s-au prezentat la probele scrise – gramatică, istorie și o limbă străină la alegere. Nebahad Aktug, purtător de cuvânt al Academiei, spune că ”concurența este de 4 candidați pe loc” în cadrul specializării Ordine și Siguranță Publică, dar este clar că în unele locuri, lăsat-u-n voia sorții!
Balul emoțiilor a fost condus de părinți, mai stresați decât tinerii strigați pe ușa gărzii. ”Chiar și-a dorit din tot sufletul și noi l-am ajutat cât am putut. Am fost alături, cu bune, cu rele, și am ajuns aici.” Să-i admirăm! Dar unde e limita dorințelor?
Tinerii, tot mai îngrijorați, sunt deja cu mintea la cazuri grave, cum ar fi cazul criminalului de la Mureș, și își dau seama că era internetului le poate fi de folos, ”Având în vedere că suntem o generație afundată în social media, poate fi de mare ajutor să găsești pe cineva în momentul de față.”
În concluzie, contestațiile se pot depune doar până duminică. Ce furtună în mințile lor!
“`
