“`html
ȘOCANT! Pentagonul Pregătește Politici Draconice pentru Angajați!
Documentele luate cu greu de The Washington Post, chiar și cu indicii, ne arată că Pentagonul, da, acel loc misterios și plin de secrete, vrea să implementeze măsuri stricte, cum ar fi acordurile de confidențialitate și teste poligraf, pentru mii de oameni, de la generali până la funcționari, toți în căutarea informațiilor care nu ar trebui să iasă afară, iar asta e cu adevărat tulburător, mai ales că vin de la secretarul Apărării, Pete Hegseth, care vrea să ne protejeze, sau poate nu.
Într-un context unde transparența ar trebui să fie cheia, acest plan cu privire la 5.000 de oameni care trebuie să semneze că nu vor zice nimic despre ce se întâmplă în birou, fără un proces alocat, pare, cum să spun, o măsură ilegitimă, dar ce știu eu, doar sunt un reporter care scrie despre scandaluri.
Alături de asta, adjunctul secretarului Apărării, Steven Feinberg, care vine cu idei revoluționare despre folosirea detectorului de minciuni pentru toată lumea, inclusiv oameni care poate că nu au fost niciodată în fața unei camere de luat vederi, sună mai mult ca un film de groază decât ca o măsură de securitate legitimă, nu-i așa?
Inițiativa este, desigur, parte dintr-o strategie mai mare a administrației Trump, unde se caută cei care sunt poate, insuficient de devotați sau chiar, periculos, disponibili să converseze cu presa, dar un purtător de cuvânt al Pentagonului spune că toate astea sunt „false” și „irresponsabile” – dar ce să crezi într-o lume plină de minciuni?
Loialitate sau Frică?
Mark Zaid, un avocat care apără libertățile civice, spunea că scopul nu e să oprească spionajul, ci să controleze loialitatea personalului față de administrație, iar introducerea poligrafelor ar fi ceva mai mult decât ne așteptăm cu toții, e un semn de frică, un alt semnal care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Tot anul acesta, Pentagonul a avut neplăceri cu Casa Albă pe tema utilizării acestora pentru a depista sursele de scurgeri, dar s-a răzgândit, iar acum vor să introducă reguli care par să fie redundantă, având în vedere că deja personalul are obligații stricte de confidențialitate, dar așa funcționează jocul, nu-i așa?
În această lume unde accesul la jurnaliști s-a restrâns drastic, continuăm să vedem cum reporterii sunt obligați să semneze documente aberante care limitează gândirea critică și dorința de a explora adevărul, riscă chiar să-și piardă acreditarea pentru că vor lua locuri rezervate pentru cei care nu sunt dispuși să pună întrebări incomode.
Deci, întrebarea care ne rămâne e dacă această „strategia de control” e cu adevărat despre securitate sau pur și simplu o modalitate de a menține tăcerea și de a strânge informația în interior, pentru că, haideți, la urma urmei, cine mai știe ce e real și ce nu?
“`
