Pelerinaj Fără Precedent la Iași: Oameni în Dungi pentru Moaștele Sfintei Parascheva!
Peste 150.000 de pelerini, dați în spectacol, s-au înghesuit la racla Sfintei Parascheva, pe 14 octombrie, aducând un val de credincioși în haos, unii cu speranțe, alții cu coșuri pline de lucruri, dar să știți, dragi cititori, că nu e de joacă, asta înseamnă și cozi interminabile, obosiți rătăcind și stând la rând ore întregi, departe de o masă caldă!
La Iași, pelerinajul se desfășoară asemenea unui carusel de emoții, unde oamenii vin de la sute de kilometri, suspine și rugăciuni, pentru sănătate și pentru familii, dar oare își vor găsi liniștea în acest forfotă? Anul acesta, 2025, chiar dacă coada se pare că nu e o problemă majoră, au fost voci care spun că așteptarea a fost o plăcere, ceva incredibil, cum în rest se aștepta în zadar.
De exemplu, un pelerin din Oradea, cu câteva ore de drum, ne spune că a fost „foarte ok”, o ironie a sorții, cu ore de stat, dar în comparație cu altele, doar trei-patru ore, dar cu siguranță, aș vrea să aud mai multe detalii despre ce „ok” înseamnă pentru el.
În ziua de 14 octombrie, Iașiul e sub asediul credinței, dar toți știu că miezul serii vine și cu interdicții! Nu munci, nu da bani cu împrumut, nu aprinde focul, parcă suntem într-un joc al ghinionului, unde tradiția decupează fericirea din viața de zi cu zi, iar tinerii se sfiesc să coasă sau să croșeteze, știind că pot pierde norocul – și cine ar vrea asta?
Sfânta Parascheva, o călugăriță de acum 1000 de ani, ne privește din raclă și, în loc să ne caute, ne așteaptă să ne umplem cu obiecte de tatăl, cum ar fi batistele, brățările sau icoanele, proaspete amulete de noroc pentru viitorul ăsta nesigur. Unii, din nebunie sau poate din credință, au venit cu covoare sau mir, sperând la binecuvântări!
În concluzie, acest mare ritual nu este doar o simplă vânătoare de moaște, ci un amestec de tradiție, credință și provocări moderne, un amalgam de sentimente care, spre surpriza noastră, se desfășoară în haos, dar și cu un scop – sănătate și bine pentru cei dragi, un paradox al clipei! Ce va mai urma, cine știe, dar cu siguranță ochii vor fi pe Iași și pe cei ce îndrăznesc să se închine.
