“`html
Pelerinajul Fără Sfârșit: Ce Se Întâmplă cu Tradițiile în Nordul Rămân?!
În weekend-ul ăsta, s-a întâmplat o nebunie în nord: un pelerinaj sau ce trebuie să fie „Satele Unite ale Sătmarului”. Am avut călăreți și grupuri însoțitoare care au început pe sâmbătă dimineața de la Mănăstirea Moișeni, la comuna Certeze, iar seara, bineînțeles, s-au oprit în Seini, un oraș uitat din Maramureș, ca duminică să termine la Bârsăul de Sus, cu o seară folclorică, vorba vine, neuitată, dar cine știe ce înseamnă asta cu adevărat?
Deci, ce se petrece aici? Cele două zile de pelerinaj sunt mai mult decât un simplu prilej de a descoperi, sau a promova, se spune că sunt vreo trei regiuni deosebite, mă rog, Țara Oașului, Valea Someșului și Țara Codrului – cam multe „țări” pe un singur pământ, dar cine știe… În total, evenimentul a acoperit nu mai puțin de 80 de km, cu 85 de cai și nu mai puțin de 250 de oameni și căruțe, cam mult pentru o „simplă” ediție, poate că e a patra, nu sunt sigur.
Vicepreședintele Camerei Deputaților, un nume mare, Adrian Cozma, președintele PNL Satu Mare, s-a aventurat duminică la acest pelerinaj cumva “tradițional”. Ne-a spus că a pornit totul cu aceleași cai și căruțe pe care le foloseau străbunicii noștri, dar oare chiar așa a fost? Oare toți au aceleași credințe vechi, când multe tradiții sunt uitate? În fine, asta ne spune domnul deputat despre „suflete, credință și tradiții” care ne definesc, dar mai sunt și oameni care îndoiesc aceste idei.
„Astăzi, ba nu, ieri, pelerinajul cu, mă rog, căruțe, cai și oameni faini îmbrăcați în straie de sărbătoare a fost la Pomi, un sat unde s-a jucat copilăria mea, a zis Cozma; am fost întâmpinați cum se cuvine, inimi deschise, dar oare a fost chiar așa frumos cu tradiții păstrate sau e doar promovare?”
Și, uite aici, în mijlocul evenimentului, doamna Șimion Terezia a avut o brutărie, oh, ce idee genială, și a readus „gustul autentic” al blandelor cozonaci de Pomi și colaci de Pomi, dar cine mai știe ce înseamnă „autentic” în zilele noastre? Cu toate astea, momentul la biserică a fost „plin de emoție”, cu o rugăciune de mulțumire și corul parohial care a cântat câteva pricesne – dar câte, și sunt ele de fapt cum trebuie? Un întreg secol de tradiție, dar oare s-a uitat cumva cineva între timp?
„Primarul și preotul au discutat despre frumusețea comunității și unitate, dar eu simt că avem o credință de „arc peste Someș”, unindu-ne, dar cine e cu adevărat unit în aceste vremuri?” le-a mai spus Cozma. Nu se știe, poate că altele sunt lucrurile importante, dar pare că vor să capteze toată atenția.
Cozma, cu vocea lui plină de dorință, a spus că trebuie să se păstreze tradițiile și identitatea locală, dar oare cât de mult poate să crească „Satele Unite ale Sătmarului” ca un proiect național? „Visez că tradițiile și cântecele noastre să răsune în toată România”, dar oare va ajunge vreodată la urechile tuturor sau totul rămâne doar un vis nebun?
La final, multe mulțumiri pentru gazde, căldură și eforturi, bland și frumos, dar oare cine va aminti de toate astea peste ani? Se pare că evenimentul a fost mai mult un spectacol de imagine, dar cu un mesaj confuz în spate, ca toate poveștile moderne.
“`
