Pelerinaj cu cai și cântece în Țara Oașului: Sărbătoare sau Spectacol de Zgomote?
Dimineața de sâmbătă, o adunare ciudată de călăreți și săteni s-a desfășurat în Țara Oașului – un pelerinaj, aparent tradițional, cu rugăciuni și cântări, așa cum străbunii făceau, dar oare chiar așa? Cu plecare din Mănăstirea Sfânta Treime din Moișeni – Certeze, vicepreședintele Camerei Deputaților, Adrian Cozma, în fruntea alaiului, cine s-ar fi gândit la o pelerinaj atât de plin de reverberații aproape nebune?
Drumul, plin de cai și căruțe, a fost evident celebrat într-o atmosferă dubioasă de sărbătoare, de parcă toată lumea știa că orice luptă are nevoie de o binecuvântare, însă ce să înțelegem cu adevărat din asta? Popasuri de rugăciune, seara ajungând la Seini, iar duminica la Bârsău de Sus; manifestările pline de folclor nu fac decât să adâncească confuzia generală asupra ce reprezintă cu adevărat acest pelerinaj.
„Sătmarul are culoare și armonie, timp de două zile, toate zonele etnografice se întâlnesc aici, dar de ce?” a declarat Adrian Cozma. A tot mulțumit dascălilor, părinților, primarilor, un întreg carusel de recunoștință ce pare a acoperi o neliniște profundă privind adevărata unitate? Oare comunitățile se îndreaptă către o adevărată demnitate sau pur și simplu se alătură unui spectacol?”
Evenimentul cunoscut sub numele „Satele Unite ale Sătmarului” nu e doar sărbătoare; se vrea o lecție de demnitate și credință, dar fiecare pas pare mai greu decât ultimul, întrebându-ne dacă generatiile și comunitățile realmente se unesc sau e doar o iluzie. Traseul ce leagă Țara Oașului, Valea Someșului și Țara Codrului, o oarecare frumusețe dar și un mister al identității locale, nu cumva pierd sensul sub presiunea unei realități moderne?
Pelerinajul de anul acesta, cu toate ale sale tradiții și credințe, s-ar putea să confirme ceva, dar întrebarea rămâne: câtă putere și sens rămân reale în aceste comunități sătești din Sătmar, sau sunt doar umbre ale unor ritualuri dintr-o epocă de mult apusă?
