Într-o mănăstire situată la poalele unui munte înalt, acoperit în întregime de păduri, a trăit odată un călugăr în vârstă, căruia i s-a câștigat faima pentru înțelepciunea sa. Într-o dimineață, a fost abordat de către un tânăr care l-a întrebat:
– Sfinția ta, am auzit că, pentru a ne salva sufletul, trebuie să ne căim și să ne regretăm toate păcatele pe care le-am comis pe parcursul vieții noastre. Dar cât de mult trebuie să ne căim?
– Fiule, este suficient să te căiești o singură clipă, înainte de moarte.
– Atât de puțin, părinte?
– Da, fiul meu!
– Dar cum să știu eu când se apropie momentul acela?
– Moartea ne poate învălui în orice moment, așa că așteapt-o în starea de pregătire, fiind gata să o întâmpini cu umilință și căință în suflet.
Dumnezeu este bun și iertător. Cine își regretă din adâncul sufletului greșelile și încearcă să nu mai păcătuiască va trăi o viață plină de frumusețe și pace interioară. Dar, mai presus de orice, doar aceia pot spera la mântuire și la viață veșnică.
“Neștiind nici locul, nici momentul în care ne așteaptă moartea, trebuie să o așteptăm noi de pretutindeni și în orice clipă.” (Fericitul Augustin)
