Paștele Blajinilor: Tradiții și Semnificații ale Sărbătorii Morților în România
LEAD: Paștele Blajinilor, cunoscut și ca Paștele Morților, este o sărbătoare profund înrădăcinată în credințele populare românești, sărbătorită în lunea de după Duminica Tomii. Această zi specială este dedicată pomenirii celor adormiți și se desfășoară în diverse regiuni ale României, dar și în alte țări, precum Republica Moldova, Ucraina și Rusia. În acest context, tradițiile și obiceiurile asociate cu această sărbătoare reflectă respectul și devotamentul față de strămoși, dar și credințele legate de blajini, personaje mitologice cu un rol esențial în folclorul românesc.
În 2026, Paștele Blajinilor va fi sărbătorit pe 20 aprilie. Această sărbătoare are o conotație specială, fiind considerată un moment în care familiile se reunesc pentru a aduce omagiu celor decedați. În România, Paștele Blajinilor se celebrează cu precădere în regiunile Banat, Transilvania, Bucovina și Maramureș, unde tradițiile sunt păstrate cu sfințenie și respect.
Detalii Specifice
Marcel Lutic, etnolog din Iași, subliniază în lucrarea sa „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată” că Paștele Blajinilor este o ocazie pentru rugăciuni și pomeniri la mormintele celor dragi, având o tradiție puternică în Basarabia. Blajinii, figuri mitologice cu caracteristici ambivalente, sunt percepuți ca primii oameni de pe pământ, ce susțin stâlpii cerului și pământului. Trăind în locuri izolate sau sub pământ, ei sunt văzuți ca simboluri ale bunătății și simplității, postind și rugându-se neîncetat pentru a întârzia sfârșitul lumii.
În tradiția populară, există un ritual simbolic prin care gospodinele aruncă cojile de ouă roșii în ape curgătoare, crezând că acestea ajung la blajini. Aceștia își dau seama astfel că Paștele lor a sosit, iar dintr-un ou se pot sătura până la 12 blajini. Odată sătui, ei își unesc destinele cu partenerele lor, având o perioadă limitată pentru a-și perpetua seminția.
În zonele rurale din România, Paștele Blajinilor este o zi de mare respect. În Botoșani, bătrânii rostogolesc ouă roșii pe pământ, iar în Bucovina, oamenii ies la iarbă verde cu mâncare și băutură, lăsând ofrande pentru sufletele celor plecați. Tradițiile variază, dar esența rămâne aceeași: pomenirea și respectul față de cei decedați.
În Transilvania, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Mătcălăul, o zi specială pentru fetele surori de cruce. Etnologii consideră blajinii o „rezervă” a umanității, destinată să preia locul oamenilor în caz de decădere morală, dar blajinii, cu altruismul lor, se roagă să nu fie nevoiți să intervină prea curând, lăsând timp pentru îndreptare.
Tradiții și Superstiții de Paștele Blajinilor
Paștele Blajinilor nu are un tipic bisericesc strict, dar în credința ortodoxă se pune accent pe cultul morților. Această sărbătoare reprezintă amintirea tuturor celor decedați, fie că au fost pregătiți sau nu. Credincioșii aduc ofrande la morminte, împărtășesc pomeni, și organizează mese festive în cimitire sau la iarbă verde. Fiecare femeie aduce cu ea un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare, care se dăruiește preotului pentru a citi pomelnicele.
Există credința că blajinii sunt sufletele copiilor nebotezați care au murit imediat după naștere, iar fără ei, lumea ar cădea în haos. Aceștia sunt considerați oameni blânzi și pașnici, trăind la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Paștele este anunțat prin aruncarea cojilor de ouă în ape curgătoare, iar pomenirile se extind nu doar la morții cunoscuți, ci și la întreaga familie de strămoși.
De Paștele Blajinilor, răposații ar putea simți din nou gustul bucatelor
Se consideră că în Lunea Morților, sufletele răposatilor sunt libere și pot gusta din mâncărurile pregătite special pentru ei. Acest concept reflectă dorința oamenilor de a avea o legătură cu cei dragi care nu mai sunt printre ei, creând o punte între cele două lumi. Astfel, spiritul sărbătorii este unul de comuniune și celebrare a vieții, chiar și dincolo de moarte.
Rugăciune de Paștele Blajinilor
„Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veșnice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”
