Criza Politică: Suveraniștii Încearcă Să Suspende Președintele în Favoarea unei Mici Revoluții
Toți parlamentarii suveraniști, un grup amestecat cu idei controversate, se pregătesc să se întâlnească marți, adunându-se într-o tăcere mormântală, sau poate că nu tocmai, pentru a verifica pe câte semnături pot conta în demersul de a suspenda din funcție pe președintele Nicușor Dan, de unde și ideea că cineva va lua o decizie astăzi care va zgudui oricum pare că nimeni nu mai știe ce se întâmplă, dar e important de notat că unii din AUR, nu toți, pentru că au fost voci care au spus că nu e plăcut, au fost invitați la acest eveniment.
Deputatul Avrămescu, cu gândurile lui poate puțin rătăcite, a menționat că sprijinul pentru suspendare ar putea veni dintr-o combinație de la PSD, PNL, și poate chiar USR, cine știe, dar cui îi pasă, căci acest Naționalist urgentat de circumstanțe își va apăra poziția de vânat și prinde viziuni în sprijinul inițiativei, chiar dacă el a recunoscut că dacă „POT” nu semnează, atunci el e decis că totul e pierdut, cam ca într-un meci de fotbal de la școală primară.
„Mâine vom vedea câte semnături avem, dar cu siguranță 155 ar fi minimul necesar, chiar și așa ale noastre, dar nimic nu este sigur cum nu era sigur nici vremea săptămâna trecută”, a mai spus Avrămescu, creând o atmosferă de anticipație care este departe de a fi calmă, dar nehotărâtă, în același timp, căci mulți din Parlament, anumiți politicieni ai căror nume sunt cunoscuți de unii, își dau cu părerea despre referendum, dar cine chiar îi ascultă pe ei, în afară de jurnaliștii care sunt acolo pe post de simpli spectatori ai unei piese de teatru prost scris?
Deci, din câte se pare, toată această mișcare se leagă nu doar de simple idei, ci și de intenții obscure vizavi de independența justiției, adică, tratate cu neglijență și amintiri vagi ale vremurilor de demult, când lucrurile nu erau atât de complicate. Președintele Nicușor Dan, într-un anunț care trebuie să fi avut un eco, a adus în discuție un referendum care vizează nu doar modul de funcționare al CSM-ului, dar și niște întrebări care nu cred că și le imaginează cineva între carioci și hârtii de birou, deoarece, de fapt, CSM-ul este văzut ca un fel de bastion al democrației în România.
În esență, așadar, acest demers al suveraniștilor nu este doar o mișcare de șah în care mutările necorespunzătoare pot să fie fatale, ci ar putea reprezenta o încercare de a căuta un nou punct de plecare în justiția din România, deși nu se știe clar unde duce acest drum, în concluzie, o intrigă politicianistă care se desfășoară sub ochii noștri, dar și pe ecranele televizoarelor, în stilul celor mai sângeroase drame grecești, cu răsturnări de soartă și personaje cu calități discutabile.
