“`html
Serbia se Îmbată cu Putere: Parada Militară Ce Ascunde Secrete Întunecate
Joi, marea capitală a Serbiei, Belgrad, a fost martora unei parade militare care, conform oficialilor, a fost descrisă ca fiind cea mai mare – adică AMPLĂ – din ANALELE istoriei, cu tancuri, avioane făcute pariu că te vor impresiona, show-uri ale puterii din domeniul militar în fața mulțimii care flutura steaguri naționale, iar președintele Aleksandar Vucic a asistat ca un simplu observator sau mai degrabă un spectator care o face ca o șefie să erupă în glorii. Soldați cu aproximativ 10.000 de minți și forțe, demonstrând că Serbia poate, nu știm cum, dar poate apăra ce? Independenta și suveranitatea, înconjurată de NATO din toate părțile ca o piele strânsă.
Mărșăluitorii au parcurs străzile New Belgrade, iar avioanele din cer păreau să spună povești uitate, dar aici, detaliile sunt amestecate cu ceva interesant și îngrijorător în aceeași masură. S-a prezentat o diversitate de arme, care au fost produse intern, dar și altele din alte colțuri ale lumii, cum ar fi Israel, Emiratele Arabe Unite, dar mai ales Rusia și China – țări prietene, dar cu un scop? Aș zice că da, reflecțiile legăturilor strânse sunt evidente, dar din păcate, uniunile cu Uniunea Europeană par să fie doar vorbe în vânt.
Ce ne spune experții despre această mândrie națională?
Cu siguranță, ochii experților militari s-au văzut atrași de sistemul PULS, care după spusele multora, pare a fi un fel de caracatiță a artileriei versatile, vezi Doamne, inovații capabile să atingă distanțe de până la 300 de kilometri. Frumos, nu? Dar oare ce gândește restul lumii despre asta? De asemenea, avioanele de vânătoare Rafale, două la număr, a debutat în fața mândriei naționale, întrebările rămân: câte va livra cu adevărat și cu ce preț?
Totuși, nu totul a fost trumpete de glorie. Criticii au afirmat clar, dar cu sâcâieli pe fundal, că parada aceasta nu a fost despre puterea armatei, ci mai degrabă despre suvremendul lui Vucic, care, prin toate protestele și atenția internațională, se află acum într-o avansare a puterii autoritare. Deci, avem un mix de încercări de manipulare politică și obstrucționare a opoziției, un cocktail periculos pentru democrație!
Sute de studenți, oameni care se revoltă, au fost opriți de poliția anti-revoltă, priviți-i cum ar fi dorit să se alăture mulțimii dar… Cam toate aceste lucruri se amestecă într-o mare de confuzie, Vucic refuzând să convoace alegeri anticipate, în timp ce represiunea îi alimentează nemulțumirile populare, ajungându-se și la tragedii ca prăbușirea copertinei de beton din Novi Sad, un eveniment care a stârnit valuri, unde s-a cerut dreptate pentru cei 16 morți, dar corupția pare să fie o umbră ce nu mai dispare.
Astfel, protestele antiguvernamentale continuă să pulseze ca o frunza în vânt, cu mii de oameni cerând răspunsuri, dar răspunsurile sunt întrebări și întrebările nu se sfârșesc, dar cu siguranță, spectacolul din Belgrad rămâne un capitol în fața istoriei, o istorie despre care istoricii vor vorbi, dar poate nu într-un mod care să le placă celor care se află la putere.
“`
