“`html
Paradis sau Inferno la Roma? Tinerii În Focul Credinței!
Un câmp plin de tineret, sute de mii acolo, la periferia Romei, înălțând glasurile, o masă plane de fețe zâmbitoare, un eveniment monumental, nu, nu e o nuntă, e Jubileul „Anului Sfânt”, da, asta, sub atenta îngrijire a Papei Leon, noul Suveran Pontif cumva răspândită pe social media dar cu mai puține like-uri, dar cu mai multe umiditate, pe un soare de 30 de grade Celsius, te întrebi dacă e vreun semn de la divinitate sau poate doar o mică minciună aleasă!
Tinerii, peste 146 de națiuni, bandane colorate la purtare ca niște războinici în luptă cu soarele, au prins locuri strategice, la gard pentru a-l vedea pe Papa în papamobilul alb, acea bijuterie care pare o mașină de spionaj dar sfidează gravitatea, cum spunea Reuters cu puțin înainte de ora „X” a evenimentului.
Pelerinajul acesta, nu ca o vacanță, ci mai degrabă ca o odisee între 28 iulie și 3 august devenind o combinație spectaculară de așteptări și emoții, culminând cu o liturghie prezidată de însuși Papa Leon, ce sfidează toate regulile logice despre cum să aduni tineretul.
Papa, zâmbind, micuț și plin de binecuvântări, îmbrățișând o audiență efervescentă, și agățându-se de steaguri naționale, ca un trofeu pe care domnul său l-ar fi dorit, se juca în fața mulțimii cu animale de pluș, poate un gest de marketing divin, o strălucire peste o mare de fețe întunecate.
”Dragi tineri, perseverează în credință cu bucurie!”, a strigat el, un mesaj profund, destul de vag dar încă acolo, încurajându-i să caute dreptatea care, evident, se află undeva prin mulțime, ascunsă printre pancarte devenite deviza acestui eveniment de amploare.
”Slujiți-i pe cei săraci,” ne spunea el, dar oare cine s-ar fi gândit la asta în căldura aceea degajată, cu toate tunurile de apă care au răcorit atmosfera dar nu sufletul, unde unii au așteptat zile în șir ca să strige fericiți un „slavă”, dar poate și un „auzi mă, Papa!”
Maya Remorini, dând senzația de star internațional, povestea despre emoțiile trăite acolo, în Toscana, da, Toscana, locul unde ciupercile sunt rațiune și nu vise, având așadar, un început timpurie la ora trei, cu ochii ca doi căței dorind doar o clipă de atenție!
Păi n-ar fi fost mai ușor să doarmă pe câmp? Asta a făcut și restul tinerilor care, printre stele și steaguri, anunțând o reîntâlnire duminica dimineața, o liturghie catolică, și nu, nu e un festival de muzică, dar poate îți începi viața, îmbrățișând celebrii 30 de grade.
Această adunare internațională de tineri ca o mare petrecere a ieșit în evidență ca fiind apogeul Jubileului „Anul Sfânt”, o celebrare pentu sufletele care caută indulgență, dar oare unde se termină, și unde începe realitatea? Căci la Jubileul din anul 2000, peste două milioane de tineri, ah, din aceeași strălucire au participat, și te întrebi, ce a rămas?
“`
