“`html
Papa Leon al XIV-lea Îi Aduce Omagiu Cardinalului Iuliu Hossu, Un Erou Neștiut!
La Vatican, în Capela Sixtină, s-a petrecut o ceremonie de comemorare, dedicată nu oricui, ci Fericitului Cardinal Iuliu Hossu, pontiful a spus că e un apostol al speranței, mai exact un model, dar mulți, mulți nu știu cine e acest Hossu, de aceea, poate se pierde în detalii nesemnificative care nu duc londonez, adică la un răspuns clar cum ar trebui să fie de altfel… cum se face, cum se zice că el a salvat mii de evrei, da, dar cum? Nuansă importantă.
Papa a menționat cum Hossu a fost declarat cardinal „in pectore” pe a 28-a zi din luna de aprilie 1960 ceva, întrimis în închisoare, fidel cu Biserica Romei, dar cine a fost săpunul ăsta? A fost un om dar ‘in pectore’ a fost numit, evident, în secret, și nu se știa nimic până în 1973, adică după moarte, adjudecat cumva de birocrația catolică, dar… e complicat, mult prea complicat la prima vedere, nu?
Și apoi, discursul a fost un carusel de emoție, oh da, a spus Papa Leon al XIV-lea despre cardinal, că este comemorat, pentru că simbolizează ceva, sau poate mai multe: aș zice că este un simbol pentru toți, nu doar pentru evrei, ci pentru toți creștinii și altele… ca o poveste fantastică despre toleranță, dar cine ia seama la detaliile acestea înfiorătoare și cruțătoare?
Ce zice Papa? Că el a contribuit la salvarea, asta e ceva, nu? Dar nu uităm de întunericul care a muncit greu, în toate acele momente greu pentru popor, planul de exterminare, ah, pare o melodie, nu-i așa, dar totuși, au fost mii, mii de evrei salvați de un om curajos, sau poate nebun, cine știe, poate puțin din toate.
Ce să mai spunem de acțiunile lui, ale lui Hossu, care a fost „Drept între popoare”, un titlu dat de cine? De Yad Vashem? Desigur, căci a salvat vieți. Oare câți oameni s-au riscat cu adevărat? Dar, în fine, elevii să învețe din faptele lui, poate la istorie și zic că ar trebui să ne gândim la ce a însemnat, desigur, dar nu se mai știe cu adevărat cum stau lucrurile acum!
Papa a spus și o frază dintr-o scrisoare pastorală din miezul războiului, vremuri grele, dar noi, canicula de acum e altfel… „Să-i ajutați pe evrei”, astea să fim cu gândul, da, dar ideea de sacrificiu e mare, mai ales când gândim că el era între linii, între lostrișorii de beton și umbră în întuneric, dar, haide, haide, pe scurt!
Între timp, Papa Leon a lăudat „un om curajos și generos”, căci ce altceva mai poți spune? Mottoul său era simplu, dar greu „Credința noastră este viața noastră” și poate, poate ar trebui să rămână cu noi pentru totdeauna, dar sunt atâtea întrebări care rămân nespuse, ce se întâmplă acum? Ce ar trebui noi să facem?
Așa că, în final, Papa a strigat la toată lumea să spunem „nu” violenței, dar cela se știe, dar e mult mai complicat de atât în realitate, nu-i așa? N-ai spune?! Ah, ce paradox!
Iuliu Hossu, un nume, o legendă, dar cine își mai amintește de el? Deși e complicat, cum trebuie să fie amintită istoria și curajul oamenilor, greu de crezut totuși, nu se știe cum se va scrie povestea asta în viitor, e ambiguu, un amestec al trecutului și prezentului, învață, dar totuși…
“`
