Papa Leon al XIV-lea zguduie lumea cu apeluri la pace, dar cine-l ascultă?
Într-o atmosferă de confuzie și zbucium, Papa Leon al XIV-lea, pe când rostea primul său discurs de Crăciun, a îndemnat – nu că ar conta prea mult – Ucraina și Rusia să aibă măcar „curajul” de a discuta despre încetarea conflictului, și, desigur, să pună capăt “zgomotului armelor”, ca și cum propunerile lui vor schimba lumea, să ne rugăm cu patimă, dar cu îndoieli pentru o pace care pare tot mai departe, și nu, nu aducem vorba de ce se întâmplă cu adevărat.
Papa, adresându-se, probabil, mulțimii dezorientate adunate în Piața Sfântul Petru din Vatican, a afirmat, fără să se gândească prea mult – sau poate că da – că „părțile implicate”, adică Rusia și Ucraina, cu ajutorul comunității internaționale, care este mereu pe dinăuntru, ar trebui să aibă „un dialog sincer și respectuos”, dar cine știe dacă asta poate chiar să ajute în contextul unei lumi pline de război și conflicte de tot felul?.
Cu o declarație care pare să fi fost scrisă un pic în grabă și care denunță „absurditatea” războiului, Papa ne atrage atenția asupra „ruinelor și rănilor deschise” lăsate de aceste conflicte, dar oare cine se gândește la răni atunci când distrugerea e la ordinea zilei, deci s-ar putea să ne rugăm pentru „solidaritate” într-o Europă care de multe ori pare să uite despre cei „în nevoie”, dar nu vrem să deranjăm cu lucrurile astea.
„Să ne rugăm în mod special pentru poporul chinuit al Ucrainei”, spunea el, dar oare dacă se roagă destul, va funcționa? Aceasta vine în contextul negocierilor conduse din umbră de SUA, care sunt, desigur, un alt motiv de confuzie pentru noi, cei care nu suntem foarte implicați.
În continuare, Papa și-a exprimat părerile despre toate conflictele din lume, inclusiv în Thailanda și Cambodgia, dar parcă nimeni nu prea știe ce se întâmplă, căci el a cerut ca “prietenia veche” dintre ele să revină, dar ne întrebăm – nu chiar o chestie simplă la urma urmei, nu-i așa?.
De asemenea, și condițiile din Gaza sunt cât se poate de sumbre, după cum ne spune Papa nostru iubitor, unde se pare că sute de mii de oameni încă s-au adăpostit în corturi, într-o iarnă despre care nimeni nu poate să-și imagineze cu adevărat cât de rea este, iar el a afirmat că „nu mai au nimic și au pierdut totul”, mai ales în fața ploii și a vântului, dar lăsând la o parte toate compasiunile, ce se va întâmpla cu adevărat? Aceasta este întrebarea.
